Dochia si Traian - 2 de Gheorghe ASACHI
La frumusete si la minte
Nici o giuna-i samana,
Vrednica de-a ei parinte;
De Decebal, ea era.
Dar cand Dacia-au impilat-o
Fiul Romei cel marit,
Pre cel care-ar fi scapat-o,
De-a iubi a giuruit.
Traian vede asta zana;
Desi e invingator,
Frumusetei ei se-nchina,
Se subgiuga de amor.
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care lipseste.
Copyright © 2009 - 2025 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.
