A fost publicata in anul 1920, in volumul Balade vesele si triste.
Poezia cuprinde cinci tablouri, care surprind diverse secvente din natura, in apropierea sosirii toamnei. Odata cu sfarsitul verii lumea ce lor care nu cuvanta" este cuprinsa de neliniste si ingrijorare la gandul ca, imediat dupa toamna, va urma iarna aducatoare de necazuri.
Rapsodii de toamna incepe cu o veste", un fel de zvon care trece ca o boare" pe deasupra viilor si fura" puful papadiilor. De indata apare si un sol, sub chipul unei cotofene, ce aduce o veste senzationala: Cica-n munte, la povarna,/Plopii si rasurile/ Spun ca vine-un vant de iarna/Rascolind padurile". Vestea produce o mare agitatie: ciulinii fug ingroziti din fata vantului, iar pe balta un pui de cioara se intalneste cu un batlan si ii spune ca frunzele au pornit in bejenie".
Cel de al doilea tablou dezvolta alarma generala". Poetul ne introduce in lumea necuvantatoarelor, facan-du-ne cunoscute starile, gandurile si reactiile lor in fata apropiatei toamne. Pasarile, plantele, gazele, asemenea oamenilor, vorbesc si se agita cuprinse de panica. Vrabiile ies din santuri", papura se zbate" si-si leagana sabiile", un lastun in frac, facand pe stiutorul, vrea sa tina o cuvantare in aceasta chestie". Si, la fel ca in lumea oamenilor, sunt unii care il bruiaza: broscoii din rastoaca/il insulta-n pauze/Si din papura-l provoaca/Cu prelungi aplauze".
Pe balta zarva, se inteteste si prinde in vartejul ei si alte personaje: lisitele, cocostarcii, ba chiar si un tantar care e mai plapand si nu izbuteste sa ia parte la discutie". Din pricina taraboiului, trebuie sa vina politia. Politaiul este un erete", care vine foarte hotarat sa faca ordine si sa-1 aresteze pe cel care a produs zarva.
De emotie, in surdina,/Subt un snop de bozie,/O pastaie de sul-cina/AJacut explozie".
Cel de al treilea tablou ne invita sa privim si sa ascultam ce se petrece in gradina cu flori de langa casa. Aici, o dalie, ca o doamna de elita", isi indreapta talia", trei petunii se intreaba speriate: Ce ne facem, fetelor?", iar floarea-soarelui e ingrozita la gandul ca odata cu venirea toamnei ii vor cadea dintii in tarana. in schimb, in lumea gazelor, care se dovedesc mult mai curajoase decat florile, se re-n-cep idilele". Doar o gargarita este foarte suparata ca i-a disparut barbatul/in costum de ginere". intr-un sfarsit, il gaseste mort de ina-nitie" sub trei graunte si se duce sa raporteze cazul la politie".
Cel de al patrulea tablou ne introduce in lumea buruienilor, marcate si ele de schimbarea anotimpului. Acestea, precum femeile, se vorbira pe soptite/ Sa se faca schivnice". in acest sens, au si o propunere de stareta - masalarita, care stie deja o ruga ciune".
Sus, prin vie", vietuiesc si altfel de plante, rumenele lobode", carora le place sa traiasca slobode", adica fara obligatii familiale, lucru care starneste indignarea mdtragunei", care ar dori sa le zica de-a dreptul, in fata, una/ Care sa le usture". Undeva, pe-un varf de cam-panula" s-a oprit, nedumerita si plapanda, o libelula.
Ultimul tablou, cel de al cincilea, prezinta imaginea toamnei, zana melopeelor, /Spaima florilor si Doamna/Cucurbi-taceelor", care coboara de la strunga aidoma unei femei imbracate intr-o haina iluzorie".
Toamna trece pusti-ind cararile", in urma sa pamantul ramanand fara flori si fara frunze, in asteptarea primei zapezi. in incheiere, poetul isi exprima compasiunea fata de flintele mici - gaze, Jlori intarziate" , pe care iama mizerabila" le va ingheta, curmandu-le viata si cantecele, pentru totdeauna.
Recurgand la tot pasul la personificare, poetul reuseste sa creeze o lume in plina miscare, organizata dupa principiile societatii omenesti, in structuri comunitare. Toparceanu le atribuie florilor, gazelor etc. capacitatea de comunicare si de reactie afectiva. Comunicarea se face prin patru forme principale: vestea sau zvonul, discursul, discutia familiara si barfa. Reactia afectiva se materializeaza in senzatie, insulta, idila si panica.
Aceasta comunitate este una de tip citadin, caci membrii ei apeleaza la nevoie la ajutorul politiei, fac adunari, tin discursuri etc.