Interpretare de text la prima vedere
"evolutia poeziei lirice nu se putea indruma decat in sensul esentei sale subiective. Iata pentru ce fata de poezia clasica, romantismul reprezinta o revolutie, o descatusare a individualitatii si o abatere a lirismului din campul speculatiei logice spre propria lui matca; pentru acest temei in dezvoltarea poeziei lirice franceze, de pilda, aparitia romantismului e atat de insemnata incat se poate afirma fara exagerare ca reprezinta un adevarat punct de plecare. Criticii ce combat inca romantismul, ca pe un ferment de dizolvare a sufletului francez rationalist prin esenta, se pun pe terenul fals al unui romantism valabil in toate domeniile vietii spirituale, in domeniul social sau politic, filosofic sau religios, literar sau artistic, pe cand, in realitate, el nu trebuie judecat ca un principiu absolut, ci privit dupa natura speciala a actiunii sale. Cum descatusarea individualitatii, subiectivismul deci, si preponderenta sentimentului asupra ratiunii, se confunda cu insasi notiunea lirismului, in acest cadru, romantismul reprezinta o veriga esentiala in evolutia poeziei lirice; procesul de subiectivare nu s-a oprit, fireste, la romantism, ci a mers mai departe spre forma evoluata a simbolismului, care, pe baza de individualism, [] a adancit lirismul nu numai dincolo de viata rationala, ci si dincolo de viata afectiva, in subconstient, prin exprimarea, pe cale mai mult de sugestie, a inefabilului, a fondului muzical al sufletului omenesc. Iata motivul interior, pentru care am privit simbolismul ca o etapa fireasca in dezvoltarea poeziei lirice si, desigur, nu ultima, intrucat mai toate curentele noi se reclama de la adancirea in subiect."
(E. Lovinescu, "Evolutia prozei literare", in
Istoria literaturii romane contemporane, 1928)
intelegerea textului
■ Pentru E. Lovinescu, evolutia poeziei nu urmeaza acelasi traiect ca evolutia prozei. Daca "evolutia poeziei lirice nu se putea indruma decat in sensul esentei sale subiective", cea a prozei o vede orientata in sensul obiectivarii epice. Este si motivul pentru care el a apreciat la superlativ romanul
Ion al lui Rebreanu, cu toate ca acesta utiliza un material rural contrazicand asteptarile "citadiniste" ale criticului modernist. incercati sa explicati de ce aceste doua genuri au trasee evolutive distincte. Nu este aici un impediment pentru coeziunea si tendinta spre uniformizare pe care le prespune sincronismul? E vorba despre un aspect al diferentierii, asa cum o intelege Lovinescu? Argumentati.
■ Cum explicati faptul ca evolutia poeziei lirice se produce in sensul esentei sale subiective? Era poezia, pana la acea data, intr-un anumit deficit de esenta, sau intr-unui de subiectivism (in acceptia buna a termenuluI)? Observati ca, pentru E. Lovinescu, "subiectivismul [] se confunda cu insasi notiunea lirismului".
■ In ce consta importanta romantismului, conform acestei "scheme" de evolutie lirica trasata de critic? Este ea la fel de pregnanta in domeniul poeziei si in cel al prozei? Argumentati, gandin-du-va la specificul celor doua genuri. incercati sa abordati aceasta problema si cu referire la poezia/ proza din literatura simbolista.
■ Care paradigma vi se pare cea mai importanta in evolutia prozei: clasicismul, romantismul, barocul, simbolismul, realismul? Justificati-va punctul de vedere.
Particularitati stilistice
■ Daca textul nu ar fi datat, v-ati putea da seama din chiar configuratia lui daca autorul 1-a scris la tinerete sau la maturitate? Argumentati.
■ Luati in calcul si teoria lui Lovinescu potrivit careia un critic literar veritabil se formeaza in timp, ajungand o autoritate recunoscuta abia dupa 40 de ani. Sunteti de acord cu aceasta idee? Aduceti-i posibile argumente contrare.
■ Afirmatiile si negatiile criticului vi se par facute pe un ton rezolut, peremptoriu, sau, dimpotriva, la capatul unei argumentatii bogate, ca niste concluzii pe care si cititorul, la randul sau, le-ar putea desprinde?
Concepte operationale aplicate
Analizati cu atentie conceptul operational de romantism, asa cum il utilizeaza criticul in acest fragment. E vorba despre un principiu absolut? Se exercita el cu aceeasi forta in toate domeniile vietii spirituale (social, politic, filosofic, religios, literar, artistiC)? Argumentati-va raspunsurile.
Limba si comunicare
■ De ce credeti ca utilizeaza criticul, spre sfarsitul fragmentului, persoana I singular? Vi se pare un indiciu gramatical al "vanitatii" auctoriale sau al "modestiei" cu care se face cunoscuta o anumita perspectiva, fara pretentia de a fi unica?
■ Cum va explicati faptul ca intr-un text relativ scurt apar atatia termeni formati cu sufixul ,,-ism"? E o intamplare ori un fapt logic, intr-un fragment in care peisajul literar este vazut "de la inaltime" si cu un asemenea indice de generalitate?
