Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




NASTEREA LUI CIORAN FILOSOFUL despre Emil CIORAN



Am scris acum cateva saptamani despre un volum de corespondenta Cioran. Revin pentru ca, intre timp, sub ingrijirea bunului meu coleg de breasla, dl Ion Vartic, a aparut, la Editura Apostrof din Cluj, un altul. Acesta e de mica dimensiune, cuprinzand 12 scrisori redactate in anii 1930-1934 si adresate, toate, lui Bucur Tincu, prietenul din copilarie si adolescenta al lui Cioran, ca si alte texte epistolare sau eseuri. Daca scrisorile aparute la Editura Humanitas erau scrise, cele mai multe, in anii de batranete ai filosofului, acestea, catre Bucur Tincu, sunt redactate in perioada studentiei, surprinzand atmosfera sa spirituala din preajma elaborarii cartii de debut, Pe culmile disperarii (1934). Auzind de descoperirea acestui lot de corespondenta, filosoful ar fi exclamat AĞdouasprezece scrisori de pe culmile disperariiAğ. Buna, exacta caracterizare. Sa incep si eu. asemenea d-lui Ion Vartic, prin a ma referi la corespondentul, de atunci, al lui Emil Cioran. L-am cunoscut bine. inca din anii saizeci, pe Bucur Tincu, atunci cercetator documentarist la Institutul de Cercetari Economice. intalnirile noastre se produceau, mai ales, la Biblioteca Academiei, unde amandoi trudeam aproape zilnic. Mi-a povestit, nu o singura data, despre prietenia sa din tinerete cu Emil Cioran si ca intretine, in continuare, relatii epistolare cu prietenul sau. Apoi, Bucur Tincu a devenit cercetator la Institutul de Istorie Literara, continuandu-si roboata la Biblioteca Academiei, chiar si dupa tragicul accident suferit, cand i s-a imputat un picior. Carjele sale, asezate langa scaunul de la masa lui de lucru, erau o prezenta care sublinia staruinta in studiu a cititorului care era Bucur Tincu. Era un om de inaltime mijlocie, bine consolidat fizic, caruia ii citisem lucrarea din 1938, Apararea civilizatiei. Acum, dupa trecerea sa prin multe neplacute peripetii biografice (n-a facut puscarie, dar a practicat destui ani, tot soiul de munci umilitoare, ce nu i se potriveaU), revenise la munca sa de cercetator. Dar se ocupa, mi se parea, de chestiuni fara relief, exclusiv de probleme cultural-literare transilvane, editand, in colectia Restituiri" a Editurii Dacia (coordonata de dl Mircea ZaciU), o editie cuprinzand scrierile minore ale fiului lui George Baritiu. Singura tema de cercetare, mai importanta, era aceea consacrata lui Goga. in rest, totul era mediocru in preocuparile de cercetator ale lui Bucur Tincu. Si ma gandeam, adesea, ce face destinul cu oamenii odata prieteni si camarazi de idei. Emil Cioran devenise filosoful stralucitor care era, stiut peste tot, iar Bucur Tincu un sarguincios cercetator preocupat de teme minore. Fusese, acesta din urma, negresit, un sacrificat al generatiei sale lovita de urgiile vremii. Dar, nu puteam sa nu cuget, talentele mari, vocatiile autentice sfarsesc, totusi, prin a se realiza. E probabil ca Bucur Tincu, colegul meu din sala de lectura nr. 1 a Bibliotecii Academiei, n-a avut stofa pentru a nu se pierde, ratandu-se ca exeget si ganditor.



Dar sa revin la cele 12 scrisori. Destinul a vrut ca, frecventand impreuna scoala primara si liceul, sa-i desparta pe cei doi prieteni in anii de studii universitare. Emil Cioran luand calea Bucurestiului iar Bucur Tincu pe cea a Clujului. Legati printr-o stransa prietenie, si-au scris. Din aceasta corespondenta, au fost salvate, de catre Horia Stanca, aceste 12 scrisori si alte patru, toate de batranete, au fost publicate in recentul volum de Corespondenta Cioran. alcatuit, la Editura Humanilas, de dl Dan C. Mihailcscu. Restul, probabil cea mai marc parte, s-a risipit in neant sau se afla in buna pastrare la vreun colectionar. Prima scrisoare din volumul pe care il comentez aici, nedatata. arc un vadit caracter programatic. Cioran isi asuma aici, mai intai, temperamentul: Niciodata in viata mea n-am putut regreta temperamentul meu; de altcum acest regret este o absurditate, din moment ce cu cred ca e bine sa fiu asa cum sunt". Si. apoi, exprima opinia sa despre cei care au dreptul sa faca filosofic: Un lucru c sigur: filosofic n-au dreptul sa faca decat aceia cari la 20 de ani nu mai asteapta mari surprize de Ia viata, cari sunt capabili de a se exercita in meditatie contemplativa, trecand peste instabilitatea varstei". E, in amandoua aceste marturisiri, un credo care il caracterizeaza perfect pe viitorul filosof. in consecinta. in noiembrie 1930 (avea aproape 20 de anI), ii comunica prietenului sau aflat la Cluj ca practic nu prea frecventa cursurile: Fiindca fu vorba de universitate, trebuie sa-ti comunic ca cu am rupt orice legatura cu aceasta institutie. Cand ma duc, o fac din vreo stricta obligatie oficiala de a ma interesa de ceva. De altfel, cursurile de la filosofic nu le urmaresc absolut deloc. Numai pe la lorga mai trec cateodata, care este singurul profesor de la Litere si Filosofic fata de care orice om trebuie sa aiba un respect marturisit. La facultate se discuta niste luci uri atat de plictisitoare. incat te apuca disperarea cand te gandesti.. Trebuie sa-ti fac insa o marturisire: atitudinea mea fala de universitate este determinata si de motivul ca diploma acesteia nu-ti ofera o existenta mai buna decat a cersetorului de pe strada. Eu nu-mi fac iluzii. Strainatate, burse etc sunt lucruri cari pareau desigur foarte ademenitoare cand le priveam din parcul din Sibiu; dar. aici, la fata locului, te scarbesti de micimea orizontului si de perspectivele inguste". Cum se stie, apoi marturisirea din urma a fost total contrazisa. A depus staruinte obtinand (ce-i drept, dupa terminarea facultatiI) chiar doua burse (la Berlin i PariS), cea de a doua mutandu-1. practic, din 1937. definitiv la Paris. Peste o luna de la aceasta scrisoare. in alta aflam ca s-a inscris, la profesorul Nae I-oncscu. cu o teza de licenta despre Kant. Si ii explica prietenului sau. de ce a ales. tocmai el. un subiect istorizanl, impersonal si ncconstrucliv: Abstragand de Ia faptul ca mi-a fost propus, nu impus de profesor, cu am ajuns Ia concluzia ca este imposibila o clarificare si-o precizare a problemelor de filosofic, fara o ocupatie mai temeinica cu filosofia lui Kant". Voia sa trateze personal aceasta tema. refuzand rezumarea si spera sa o incheie intr-un an de zile. A abandonat insa, curand, proiectul, absolvind facultatea. in 1932. cu o teza despre intuitionismul bcrgsonian, tema care. ce-i drept, i se potrivea mai bine. In ianuarie 1931, dupa ce declara ca ci, intr-o discutie, nu admite sa fie al doilea, dezvaluia ca ii era penibil refuzul (sau numai indelunga intarzierE) de a i se publica un articol in Societatea de maine" (il cerea inapoI) si se arata dezamagit de subiectivismul in valorificarea personalitatilor. Si exemplifica: Nu gasesti interesant ca AĞfilosofiiAğ din Bucuresti vreau sa-1 alunge pe Nae loncscu de la facultate? Las afara faptul ca acest om este foarte slab pregatit, pentru a recunoaste anumite dispozitiuni filosofice, cari nu pot fi contestate si cari singure justifica studiul filosofici. Eruditia perverteste dispozitiile filosofice ale omului. il istorizeaza si-1 scoate din contemplatia naiva, care este sursa creatiei filosofice". N-avea dreptate. Un profesor de filosofic (care nu este neaparat un filosof creatoR) trebuie sa fie erudit si sistematic pentru a-i putea invata pe studenti filosofia si istoria ei. Era, se confeseaza tot aici, orgolios, neadaptabil si nemaleabil, nu stia sa-si faca relatii prin practicarea flateriei de orice fel. Stia ca asta il va costa in viata. Dar nu regreta deloc ca este asa cum 1-a conformat natura. Ba, chiar, il incunostiinta pe prietenul sau ca daca voi trai, ma voi remarca printr-o atitudine extrema; voi trage fara nici o teama ultimele consecinte". Continua sa fie chinuit de insomnii, o maladie mai veche in care dincolo de disperare, dincolo de limitele rezistentei, toate iti par pe acelasi plan, insignifiante si nule". Spera sa se lecuiasca in acest an 1932, altfel in caz contrar totul c pierdut".



Si, deodata, in acelasi an 1932. se decide, brusc, sa se retraga in provincie, pentru vreo patru luni si sa scrie ceva inchegat". Asta pentru ca am impresia puternica a unei acumulari de experiente interioare ce se cer lamurite. Ca atare scrisul devine in cazul meu o necesitate de precizare ce ma priveste exclusiv Gandul acesta a rasarit spontan, de aceea il cred autentic Scrisul arc valoare numai intrucat obiectiveaza o traire, intrucat dincolo de expresie gasesti viata, dincolo de forma continutul. As vrea sa scriu ceva cu sange. Aceasta, fara gandul unui efect poetic, ci concret, in acceptia materiala a cuvantului. Ca totul in mine este rana si insangerarc. de aceasta tn-ani convins definitiv. Suferinta mi-a dat insa curajul afirmarii, indrazneala expresiei si pornirea spre paradox (in sens pascalian sau kirkcgaardiaN). Am pierdut definitiv simtul masurii: exagerez uneori pana la nebunie". E inceputul deciziei de a scrie cartea care, aparuta in 1934, se va numi Pe culmile disperarii. Se va apuca de scris si. in aprilie 1933, retras la Sibiu, se marturisea: Am scris pana acum aproape jumatate din cartea pe care o planuisem. Toata se compune din fragmente (2-3 paginI) cu caracter liric, de cea mai bestiala si apocaliptica tensiune. Am spus acolo lucruri distrugatoare; sunt pagini atat de deprimante, incat vor trezi desigur revolta, daca nu vor impresiona". Si. in sfarsit, confesiunea atat de caracterizanta din iulie 1934: Sunt un om atat de orgolios si cu simtul eternitatii atat de dezvoltat, incat mi-ar fi absolut imposibil sa fac politica."

Aceasta editie (mai aflam aici cinci carti postale catre prietenul Simion Timaru si cateva dintre Cioran si Lucian Boz, din anii 1974-1979) a aparut, sub ingrijirea inspirata a d-lui Ion Vartic. in cadrul colectiei Biblioteca apostrof, inaugurata si coordonata de d-na Marta Petreu. Eseul d-lui Ion Vartic. nimerii intitulat Cioran inainte de Cioran, e efectiv fermecator, fixand atent lemperatura sufleteasca a acelui timp care, tocmai, il nastea pe Cioran filosoful.

P.S.: E necesar sa semnalez cititorului aparitia unui volumas, tiparit in excelente conditii grafice, cuprinzand corespondenta (20 de carti postalE) a lui Ion Barbu catre Al. Rosctti, din perioada periplului sau german din 1938. Sunt texte, scurte, unele in versuri, de o reconfortanta savoare particulara. Editia e ingrijita impecabil de d-na Simona Cioculescu si a aparut la Editura Cartea Romaneasca. Titlul exact al cartii Din calatoriile lui Don Miguel. Corespondenta Ion Barbu Al. Rosetti.

Iunie 1996

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.