Se stie, in termeni foarte generali, despre travaliul publicistic al lui Constantin Noica, din anii 30, retinandu-se, mai ales, lucrarea sa din 1934, Mathesis sau bucuriile simple. Dar inainte de aceasta lucrare de debut si dupa aceea Noica a fost un foarte activ publicist, scriind de toate. L-am gasit la Credinta" (1933-1936) scriind ca un gazetar de rand. in 1934, dupa frecventa articolului sau (inclusiv cronica politica), se pare ca a lucrat in redactie. E peste lot prezent, nu numai in saptamanalul Vremea" si, din 1938, chiar in publicatiile legionare, cu articole care demonstreaza apartenenta ideologica a tanarului cugetator la Garda de Fier. O editie migaloasa, care sa adune aceasta imensa publicistica, comentand-o, e demult devenita necesara. E misiunea pe care si-a asumat-o dl Marin Diaconu, dand la iveala, la serioasa editura Humanitas, primul volum. Editia are ca titlu generic Semnele Minervei (dupa o rubrica semnata de Noica intr-o gazeta) si va aparea in cateva volume, altul grupand studiile sale filosofice. Sa speram ca aceasta editie adunand publicistica lui Noica va fi integrala, cuprinzand si articolele sale legionare, nerepetand eroarea lui Cioran de a-si fi alcatuit o editie foarte selectiva din publicistica sa, eliminand din sumar tot ceea ce i se parea a oferi o imagine deranjanta asupra scrisului tineretii sale. Cunoscand acribia d-lui Marin Diaconu e de asteptat ca editia din publicistica lui Noica sa fie una integrala si nu cosmetizata. De altfel, editorul precizeaza in Lamuriri privitoare la editie: in volumele de publicistica criteriul esential este cel al integralitatii restituirii, nu cel valoric, un al doilea criteriu al culegerii, privitor la ordine, este cel cronologic, nu cel tematic". intreprinderea spre care a pornit la drum dl Marin Diaconu e dificila foarte dar necesara si, de aceea, laudabila. D-sa a folosit bibliografia d-lui Mircea Hondoca din 1989 despre publicistica lui Noica si o alta, staruind pentru identificarea si a altor pseudonime folosite de Noica tanarul, incat lucrurile se arata a fi serioase si temeinice. Daca adaugam la asta si calitatea excelenta a aparatului critic de la sfarsitul volumului pe care il comentez (nu ma indoiesc ca urmatoarele vor avea aceeasi structura), pot consemna, cu bucurie, ca avem de-a face cu o editie critica. Iata, deci ca Editura Humanitas poate publica si o editie critica, daca gaseste un editor profesionist ca dl Marin Diaconu si nu un diletant ca Stelian Neagoe, care pare a-si fi deschis la Humanitas si (pazea!
) la alte edituri, o fabricitara manufactura de coeditari.
Volumul pe care il comentez cuprinde publicistica lui Noica din perioada 1927-1929. adica anii cand era inca licean la Spiru Harct" si, apoi, primul an de facultate, cand avea intre 18 ani neimpliniti si 20 de ani. Ga/.ctelc din care se culeg articolele sunt cea a liceului, Vlastarul" si Ultima ora" (de a carei pagina culturala se ocupa prietenul sau Petru ComarnescU) si Vremea". Ce 1-a determinat pe un tanar de conditie avuta, cum a fost Noica, sa fie atat de activ scriind, parca in avalansa, de toate din spatiul literar cultural-artistic? Sa fi fost dorinta de a trai independent din scrisul sau la gazete sau aceea de a se forma? Daca valabila e cea din urma ipoteza ramane, totusi, intrebarea de ce n-a folosit vremea pentru studiu de biblioteca, preferand indeletnicirea obositoare de reporter, alergand la spectacole, citind si scriind despre reviste si carti de tot felul, luand interviuri. Nu stiu care din ipoteze e cea adevarata. Avem a constata insa faptul nud ca inca in ultima clasa de liceu si in anii de studentie Constantin Noica a fost un gazetar foarte activ, colaborand nu numai cu articole si insemnari culturale.
Fireste ca a pledat pentru rostul ideii de generatie, desi, in 1928, nu se afiliase inca generatiei sale ca grupare constituita: Exista, totusi, sufleteste constituita si organizata , scria in noiembrie 1928, convingerea nelinistita, in fiecare generatie, ca ea este supremul act, expresia ultima si coronativa a energiilor etnice din viata unui neam; ca toate manifestarile precedente ale acelei vieti n-au avut ca ratiune decat inlesnirea convergentei catre ea, ca intr-un sunet decisiv din istoria unui neam si ca in artere i se istoveste o vointa legendara, al carei destin terestru trebuie sa tasneasca sub bratul ei". A avut curajul sa-i raspunda lui G. Calinescu care ducea o activa companie impotriva sugarilor" si invaziei adolescentilor". Dar a stiut sa se disocieze de Gandirea", pe care, atunci, in 1929, nu o agrea, declarand ca in clipa in care voi fi in stare sa scriu oriunde, nu voi senina alaturi de manifestantii A«Crinului albA»". (Acest manifest, publicat in Gandirea" din 1928. sub semnatura lui Petre Marcu Bals, Sorin Pavel si 1. Nestor, era considerat ca o expresie reactionarismului concentrat, pornit de tanara generatie.) De altfel, gandirismul era respins de Noica si pentru ca se voia, in ideologia literara, continu.""irul samanatorismului, intregit cu ortodoxismul: Pretinzand c Jcscind din creatiunea samanatorista, dl Nichifor Crainic si adeptii d-salc sustin ca forma de cultura acceptabila pentru tara noastra ar fi samanatorismul, intregit prin complementul religios al ortodoxiei. Or. daca in Occident, cu toata adoptarea catolicismului la particularismul national, tot se mai isca vechea discutie a ireductibilitatii temporalului cu spiritualul, cum pot crede manifestantii nostri ortodocsi ca au dreptul sa fuzioneze ortodoxismul cu traditia romaneasca si nationalismul cu Biserica?" De altfel, tanarul Noica nu pregeta sa-i reproseze lui N. Iorga ca in cutare lucrare lasa a se intelege ca literatura romana s-a oprit la samanatorism. Noica. adept al literaturii moderniste, respingea romantismul rural specific samanatorismului: Primejdia - daca vreti, o puteti numi samanatorista - a incetat. Literaturicestc, sufletul romanesc nu s-a formulat inca Dar, desigur ca cea mai convenabila formula ar fi fost cea a romantismului rural. Era atat de imposibil sa n-o depasim, incat nimeni nu se mai mira azi ca n-am facut-o. Si e semnificativ faptul ca. dintre ideologiile de azi. hotaratoare pentru cultura romaneasca, numai cea a lui Iorga respinge si condamna faptul depasirii noastre, adica modernismul Marunteniei si torturii romantice i-a succedat profunzimea si libertatea modernismului inteligent."
Impresioneaza placut maturitatea spiritului critic al tanarului Noica care se orienteaza, prompt si decis. in spatiul literaturii. Pentru ca trebuie precizat, acestor pagini de debut nu le lipseste nici recenzia despre cartile de beletristica aparute. Prin acuitatea observatiei, prin formularea judecatii de valoare, Noica tanarul e un critic literar in formare si de ar fi perseverat in domeniu putea deveni un mare critic. Orientarea lui este hotarat favorabila literaturii moderne. Vede in poetul Nichifor Crainic, cu a sa placheta Darurile pamantului (mereu reeditata) un anacronism: Poet in inteles antebelic, dl Nichifor Crainic e patriot sensibilitatea sa e cemuna, filosofia sa, curenta.. poezia dumisalc un infim material poetic Scrisul dumisale e retorica. in masura in care dl Nichifor Crainic c patriot, poezia sa seamana pana la infratire cu cea a d-Iui. Mircea Radulcscu. poetul festivitatilor de 24 Ianuarie si 10 Mai ". In schimb, scrie aplicat si entuziast despre volumul Lauda somnului de Blaga. socotindu-l o aparitie exceptionala: Asadar formarea poeziei d-lui Blaga presupune o substanta adanca. Ea nu este, de altfel, greu de gasit. Titlul, intr-o sinteza viguroasa, traduce toate amplificarile versurilor, furnizand o fericita expresie poetica"". Si, dupa analize de text. conchide: Bineinteles ca Lauda somnului trebuie citita. Este, impreuna cu Omul care si-a gasit umbra, tot ce s-a scris mai bun in ultimul timp". Apoi, a tot dat informatii despre iminenta reprezentare a Mesterului Manole, comentand-o receptiv, deci. elogios. Prin 1928, Noica tanarul nu agrea publicistica lui Arghczi. Aceasta nu-l impiedica sa sublinieze ca autorul Cuvintelor potrivite este un marc poci" , ba chiar regreta ca aceasta poezie c inestimata suficient pana astazi". Cand. in 1929. Bacovia a publicat volumul Poezii, plachetele
Plumb si Scanteie galbena. carora Ic-a adaugat cateva inedite. Noica observa ca poetul, prin scrisul sau vibratil, a simtit cel mai puternic apasarea materiei"
Si adauga concluziei Cu decorul unei singure odai Bacovia cuprinde tristete larga, vibreaza polifron si contempla multicolor - realizand poezia cea mai sincera (nici cea mai bolnavicioasa, cum s-a spus. nici cea mai trista poatE) din campul scrisului romanesc. Sinceritatea este primul titlu care conditioneaza arta poetica, dar, de multe ori, si ultimul"". Negresit, nu aflam aici recunoasterea marei valori a poeziei lui Bacovia asa cum s-a impus ca. prin stradania unor critici, de-abia in anii saizeci ai secolului nostru. Dar ce dreapta evaluare a poeziei bacoviene inca in 1929, in timp ce marii critici (ca Lovinescu, in 1937, si Calinescu, in chiar 1941) o considerau o lirica a romantismului minor. Tot in 1929, !
a un an de la
Hanu Ancutei. tanarul Noica descifreaza, in opera lui Sade , .uni. trecerea spre o noua varsta literara (Pe nesimtite cititorul se afla in fata unui nou Mihail Sadoveanu, care n-a pastr,. . de la cel vechi decat aceeasi viguroasa seva epica"".) N-as spune ca a intuit marea capodopera reprezentata de Craii de Curtea-Veckc a lui Matciu I. Caragiale. Dar e, incontestabil ca. atunci, in luna aparitiei romanului. ii intuia marea valoare: Ultima carte este scrisa atat de convingatoare, incat credem aproape imposibil ca dl Matciu 1. Caragiale sa nu fi pus bucati intregi din propria d-sale biografie, indeplinind astfel conditiile unui artist autentic, care, inainte de a-si obiectiva, rece, opera, trebuie s-o incalzeasca cu suflul unei realizari artistice launtrice si reale Astfel inteleasa, cartea este un moment".
Sunt destule alte intentii valabile in aceasta debordanta publicistica de tinerete a lui Constantin Noica. dupa cum altcie au fost infirmate de trecerea timpului (de pilda, excesiva evaluare a operei, oricum minore, a lui Bratescu-VoincstI). Dar, dupa un prim volum din aceasta publicistica, oprita, fatal, in 1929, n-avem cum evalua intreaga perceptie a tanarului Noica despre fenomenul litcrar-cultural al timpului. Sa asteptam, deci, dezlegarile in volumele urmatoare.
Mai 1995
