Elegia Noi are ca tema lupta pentru libertate nationala si dreptate sociala a romanilor din Transilvania, ca urmare a ocuparii ei prin violenta de odiosul Imperiu austro-ungar. .
Ideea fundamentala a poeziei este profunda identitate dintre poet, popor si patrie, exprimata prin pronumele personal noi".
Poezia este o meditatie in acelasi timp pe tema fortuna labilis dar si pe tema poetul si poezia. Poetul este un exponent al constiintei nationale iar poezia este o emanatie a acestei constiinte, asa cum o afirma Octavian Goga in Rugaciune.
Motivul comuniunii dintre om si natura sta la baza unui transfer metonimic, in sensul ca jalea unei lumi" nu inseamna doar durerea unui neam" ci -si a intregii naturi: La noi de jale povestesc / A codrilor desisuri, / Si jale duce Murasul, / Si duc tustrele Crisuri". Durerea naturii se suprapune cu jalea romanilor de a-si vedea tara cotropita de hoarde barbare: La noi nevestele plangand / Sporesc pe fus fuiorul, / Si-mbratisandu-si jalea plang / Si tata, si feciorul".
Poetul este un exponent al. neamului sau, de aceea poezia trebuie sa fie o emanatie a dragostei fata de tara exprimata prin durere: Caci cantecele noastre plang / In ochii tuturora".
Acelasi transfer pe baza motivului comuniunii dintre om si natura duce la delicata exprimare a sentimentului de jale prin imagini pline de romantism: Doar roua de pe trandafiri / E lacrimi de-ale noastre". Tot jalea duce la crearea de sugestive hiperbole si simboluri: Iar codrii ce-nfratiti cu noi / isi infioara sanul /, Spun ca din lacrimi e-mpletit / Si
Oltul, nost batranul".
Visul libertatii nationale si al dreptatii sociale, implinit la 1 Decembrie 1918 prin zdrobirea odioasei cuaiitii austro-ungare, era la vremea anului 1905, cand apare volumul Poezii, inca nerealizat: Din vremi uitate, de demult, / Gemand de grele patimi, / Desertaciunea unui vis / Noi o stropim cu lacrimi".
Aceasta jale, aceasta suferinta indelungata, rabdata de-a lungul a sase secole de romanii din Transilvania, este pusa in contrast cu frumusetea tarii: La noi sunt codri verzi de brad / Si campuri de matasa; / La noi atatia fluturi sunt, / Si-atata jale-n casa". Jalea devine o coordonata a universului poetic realizat de Octavian Goga, o dimensiune a destinului nostru national crestin ortodox, asa cum o va spune poetul in poezia Plugarii."Sfintiti cu roua suferintii / Tarana plaiurilor noastre!", fiindca ortodocsii sunt loviti de toti cei ce se duc in iad.
Stilul lui Octavian Goga imprumuta trasaturi ale stilului poeziei populare, ca: oralitatea, claritatea, concizia, mitizarea, simbolizarea. De aceea metaforele sunt structurate pe comuniunea om natura: Privighetori din alte tari / Vin doina sa ne-asculte".
Avem si aici p interferenta a realismului cu romantismul si cu clasicismul care dau un caracter specific universului sau poetic.
Poezia lui Octavian Goga este o continuare a liniei poeziei de specific national reprezentata pana la el de Vasile Alecsandri, Mihail Eminescu, George Cosbuc si, dupa el, de Lucian Blaga,
Ion Barbu, Vasile Voiculescu.