Tema majora a literaturii romane, trecutul istoric are in Mihail Sadoveanu pe unul dintre cei mai inspirati rapsozi ai sai. De altfel, unul din cele patru volume cu care scriitorul si-a facut, in 1904, o intrare triumfala in literatura de la inceputul veacului XX, Soimii, infatiseaza, intr-o maniera romantic tarzie, pe fundalul luptei pentru domnie, in Moldova, dupa infrangerea lui Ioan Voda cel Cumplit, povestea de dragoste dintre fratii acestuia, Micoara si Alexandru Potcoava, si Ilinca, fiiAĞa tradatorului Irifta Golia. Subiectul nu-1 va parasi pe serilor, fiind reluat peste aproape o jumatate de secol, intr-o formula stilistica noua si sub alte imperative ideologice, in Nicoara Potcoava (1952). intre cele doua. borne temporale, Mihail Sadoveanu a produs numeroase alte scrieri cu tema istorica, prin care se afla, mai aproape decat oricare scriitor roman, de intregirea unei epopei nationale.
In Uvar (1932), autorul descrie Scitia atemporala, cu ochiul uimit al unui Marco Polo" (G. CalinescU). Cu Creanga de aur (1933), scriitorul ne poarta intr-o Dacie post-romana, de unde eroul, Kesarion Breb, purcede spre Orient (Bizant), pentru a cunoaste religia cea noua. Ca si Lucian Blaga, contemporanul sau, Mihail Sadoveanu sondeaza zonele cele mai adanci ale istoriei poporului roman, coborand, de fapt, spre mit, spre o arhaicitate extrema, care isi- trimite inca ecourile in viata domnilor, a boierilor si a razesilor moldoveni de pe vremea lui Stefan cel Mare si a celor care l-au urmat.
De fapt, marele voievod, soarele Moldovei", si epoca lui se vor afla in centrul trilogiei
Fratii Jderi (Ucenicia lui
Ionut, 1935; Izvorul Alb, 1936; Oamenii Mariei-Sale, 1942), care constituie cheia de bolta a edificiului scrierilor de evocare istorica din creatia sadoveniana.
Un reper al acestei constructii il reprezinta romanul
Neamul Soimarestilor, publicat, in 1912-1913, in revista Viata romaneasca", de al carei program Sadoveanu a fost destul de apropiat. Este povestea apararii hotarate a drepturilor razasesti, dobandite de la Stefan cel Mare, impotriva boierilor uzurpatori, precum Stroie Orheianu, care va cadea sub sabia lui Tudor Soimaru: Atunci il vazura intai neamurile lui, turbat ca fiara, cu ochi crunti si cu obrazul ca de var. Se schimbase intr-o clipa si nu-1 mai cunosteau. Cu bratul drept ridica fierul, se repezi ca scapat dintr-un arc, si lovi in crestet pe Orheian. Si-naltand a doua oara sabia, racni asa de cumplit, incat mazurii, infricosati, smucira fraiele si se napustira pe poarta".
Din proza de evocare istorica nu lipsesc niciodata povestile de dragoste; iubiri imposibile, intre indragostiti apartinand intotdeauna unor tabere sau unor familii rivale. Tudor o iubeste pe Magda, fiica Orheianului, dusmanul de moarte al Soimarestilor; fratii Potcoava sunt atrasi, amandoi, de Ilinca, fiica lui. Golia, vanzatorul lui Ioan Voda, fratele lor; Alexandrei, fiul lui Stefan, os domnesc, are slabiciune pentru aceeasi jupanita Nasta, de care era indragostit si lonut, Jderul cel mititel" etc.
De o factura aparte este romanul
Zodia Cancerului sau Vremea Ducai Voda (1929), inspirat din cronica lui Neculce, din care, un episod este povestit, in Hanu AnCutei, de cersetorul din Orb sarac. E o poveste adevarata" auzita de la un bunic al maicii" sale, despre fuga lui Duca Voda, cel care avand neistovita pofta de argint si aur a prins a arunca biruri asupra norodului". Parat" de niste sarmani nacajiti" moastelor Sfintei Paraschiva, domnitorul, speriat de frica mortii, fuge si ajunge, spune povestitorul, chiar la hanul acela, unde se afla traitoare" o stramoasa a lor: S-a cerut [domnitorul pribeag] batranei aceleia a noastre o ulcica de lapte de pomana. Iar ea nu-1 cunostea. Si se tanguia ca n-are; -N-avem lapte, n-avem vaci, mamuca: n-avem ca ni 1-a mancat Duca-Voda, manca-1-ar temnita pamantului si viermii iadului cei neadormiti". in fapt, episodul este consemnat, mai lapidar, in cronica lui Neculce: Si au dus pe Duca Voda in Tara Leseasca si acolo au murit. Cand il ducea pe drum, il pusera intr-o sanie cu doi cai, unul alb si unul murg, si cu hamuri de tei, ca vai de dansul. Ocari si sudalmi, de auzea cu urechile. Si -agiungand spre Suceava la un sat, au poftit putintel lapte sa manance, iar femeia gazda i-au raspuns: N-avem lapte sa-ti dam, ca au mancat Duca-Voda vacile din tara. De l-ar manca viermii iadului cei neadormiti". intr-o astfel de vreme se petrece actiunea romanului, in timpul domniei lui Duca Voda, la 1679, cand prin Moldova^ . trece, in drum spre Constanti nopole, intr-o misiune speciala, . un calugar. irancez;. Domnia sa domnul abate de Marenne., dupa cat se putea intelege de la servii lui aproape muti, calatorea din Apus spre Rasarit la necredinciosi, ca sa le du,cji lumina cea adevarata. in realitate, poate, era insarcinat c-o solie tainica"- Autorul creeaza, astfel, o atmosfera de mister in jurul acestui personaj, caruia marchizul de Croissy, secretar al Regelui Soare la afacerile straine ii incredintase personal fisiunea in cabinetul sau de la Paris [] si domnul abate de ., Marenne era obisnuit cu asemenea insarcinari si stia sa pastreze secretul".
Epicul - scrie G. Calinescu referindu-se la Zodia Cancerului - e cu totul nesatisfacator", desi Mihail Sadoveanu, perfect stapan pe tainele scrisului, da acestui jurnal de calatorie" alura unui roman de aventuri petrecute intr-un spatiu plin de mister si de neprevazut. De altfel, chiar structurarea cartii in 33 de capitole, cu titluri care rezuma sau anticipeaza actiunea, face parte din recuzita romanului de mistere sau a romanului-foileton, constituind un truc prin care cititorul, tinut mereu in tensiune, asteapta sa vada (sa citeasca) ce mai urmeaza: I. in care se vede cum intra in Moldova un calatpx.dintt-o4ana-departata si cum Ilie Turculet nu-i numai capitan de steag, ci si cititor in stele"; II. Apare beizade Alecu Ruset si ceteste o scrisoare de la un prietin"; III. Aici se vede ca trecerea Siretului se face intr-un chip cu totul deosebit; se vede si cine-i Valcu Barladeanu; apoi incep sa se iveasca autohtonii" etc. Se constata, din aceste cateva titluri de capitole, ca scriitorul dozeaza foarte bine informatia, dand exact atat cat trebuie pentru a stimula curiozitatea cititorului, facandu-1 sa urmareasca cu infrigurare aventura" francezului intr-o lume cu totul necunoscuta lui, pe care o priveste cu mirare si incantare. Ghidul sau in aceasta calatorie este la inceput Ilie Turculet, capitan de steag de stransura (sa observam ca, fara a abuza de arhaisme, Mihail Sadoveanu reuseste sa creeze, prin aceste precizari de ranguri si functii, un fundal al epocii, sa ne introduca, incetul cu incetul, in atmosfera Moldovei de la sfarsitul veacului al saptespre-zeceleA). Om al locurilor, capitanul il uimeste de la inceput, pe oaspete, cu cunostintele sale meteorologice, anuntand, dupa semnele naturii, schimbarea vremii: - Observatiile acestea, zise el, trebuie sa le comunic unora dintre prietenii mei de la Academie. Cu cat merg mai spre rasarit, cu atat oamenij sunt mai aproape de natura si de Dumnezeu". in aceasta remarca a calatorului apusean sta, de fapt, ehiar intelesul romanului. Caci daca in Negustor lipscan din
Hanu Ancutei moldovenii erau aceia care se minunau de cele aliate de la negutatorul umblat prin alte tari, aici abatele de Marenne este acela care se confrunta, la fiecare pas, cu o alta lume si cu un alt mod de viata. Calatorului apusean ii vine in sprijin, spre a-1 face sa inteleaga mai bine oamenii si locurile, beizadea Alecu Ruset, un fecior de Domn desmierdat si fara frica, cum ii mersese numele". Om educat, vorbitor de franceza, cunoscator al vietii de la curtile apusene si bun analist politic, pentru vremea respectiva, printul moldav desluseste multe taine si conduce cu abilitate convoiul solului francez, bizuindu-se.si pe relatiile si protectia sa la Marca Poarta.
Dar, paralel cu aventura moldava" a abatelui de Marenne, se desfasoara si o intriga erotica: beizadea Alecu Ruset, fiul fostului domn, este indragostit de fiica lui Duca-Voda, Catrina, cu care se vede pe ascuns, sub privegherea dadacei acesteia: XVII intalnire de dragoste, cu care prilej dadaca Magdalina isi dovedeste mestesugul". intr-adevar, tiganca slujitoare regizeaza" o scena cu un urs scapat de catre stapanul sau si faciliteaza intalnirea celor doi indragostiti: ;,in. umbra odaii, domnita Catrina sta pe patul din fund. Ferit putin mai la o parte, in picioare, catre soba, beizade Alecu o privea inca uimit, neindraznind a crede ca i-a sosit deodata, ca prin farmec, acel dar ravnit". .Mixaj] roman de dragoste, se~ subsumeaza__unei jntrigi politice, caci domnitorul Giorgie Duca .
Un loc aparte il ocupa si degustarile de vinuri, domeniu in care Sadovenau si personajele sale se dovedesc a fi adevarati experti. Socotind ca vinul facut de el nu e suficient de bun pentru oaspeti atat de inalti, razasul care ii gazduieste pe drumeti cere ingaduinta sa spuna o poveste si le aduce un vin vechi care are atata putere intr-insul incat, cand vrea vladica noastru cel baran de la Cotnari sa slujeasca, apoi bea numai un pahar - si se poate scula si poate umbla si sluji. Altfel nu poate". Personajele au o stiinta a bauturii, si daca se intampla sa intreaca masura, cunosc un remediu minunat, care starneste, iar, mirarea francezului. Reteta de preparare a borsului poate figura in orice manual de etnografie si in orice carte de bucate:
: Apa acestei fierturi e inselata si prefacuta printr-o fermentatie de tarata de grau si mei. I se adauga o creanga-de cires", gospodina care a oficiat acest ritual" certand pe cineva mai tanar, pentru ca borsul sa se acreasca; Numai astfel fermentatia/captata aciditatea necesara", conchide Ruset.
La fel de atent este strainul si la oamenii locului, la ceremonialurile de la curte si la popasurile de la hanuri, in convorbirile de taina cu printul indragostit sau cu dregatorii domnesti. Unii dintre acestia, precum logofatul Miron, il uimesc cu stiinta lor de carte, incercand sa-1 convinga de originea romana a poporului roman: Totusi saraca aceasta tara a avut candva oameni care n-au rusinat-o, fiind cu adevarat urmasi de descalecatori de la imparatia Romei. Deodata acest boier mandru, infierbantandu-se, intra in istorie, stiinta si teorie, ca sa puie probe inaintea nedumeririi nobilului francez. De Marenne nu era numai nedumerit, ci cu totul neincrezator. Nimic in acest hotar barbar nu putea aminti de maretia fiilor lupoaicei. AĞManie de savant si basme de necrezutAğ, cugeta el, ascultand distrat pe tovarasul sau".
Valoarea romanului nu este atat una documentara, cum s-ar putea crede, daca extragem din text retete culinare si amanunte etnografice, ci una demonstrativa: vechimea si rezistenta civilizatiei romanesti, in ciuda dramelor istoriei, si superioritatea, intr-un anumit plan, a omului natural" in raport cu cel al civilizatiei apusene. Printre complicatiile iubirii scurte si nefericite dintre Alecu Ruset si domnita Catrina, atmosfera locala e prinsa in caracterele ei generale cu agera intuitie istorica; romanul depaseste astfel limitele poeziei descriptive, devenind sinteza unei epoci, in care se rasfrange si jocul specific al fortelor ei morale. intre operele sale similare, aprecia Pompiliu Constantinescu in 1930, Zodia Cancerului este cel mai bun roman istoVic al d-lui Mihail Sadoveanu". Zece ani mai tarziu, G. Calincscu sintetiza astfel semnificatia romanului si indica o cheie de lectura adecvata intentiilor sale: cand abatele de Marentfe intra in Moldova si se intalneste cu beizadeaua Ruset, primitivul (slujit numai de putinta de a lua -Cunostinta conceptuala de fondul sau primaR) face onorurilo*Moldovci si-i arata papistasului Edenul, in aceasta explorare a fericirilor unei lumi salbatice si inocente sta tot romanul si pentru gustarea lui c nevoie de simtul voluptatii, nu de instinctul infantil al vitejiei." (N.C.)
