Mihail Sadoveanu este creatorul romanului istoric in literatura romana. in opera sa, prozatorul ilustreaza trei secole din istoria Moldovei: secolul al XV-Iea (Stefan cel MarE), secolul al XVI-lea (
Ion Voda cel ViteaZ), secolul al XVII-lea (Stefan Tomsa, Vasile Lupu, Duca-Voda).
Viziunea lui Sadoveanu asupra istoriei este aceea a unui proces complex, cu perioade de ascensiune sau decadere, intr-o succesiune imprevizibila. El realizeaza o armonizare a contrariilor, imbinand epoppeea, eroicul si grandiosul cu maleficul, nesemnificativul, antieroicul. Pentru Sadovenau, asadar, istoria inseamna progres, civilizatie, modernizare, stabilitate politica, evolutie economica dar si regres, primitivism, tiranie, instabilitate politica, saracie.
Prozatorul are harul de a armoniza realul cu legendarul, intr-o dimensiune fabuloasa, inaltand personajele la statutul unor semizei, prin etica si faptele lor exemplare: Stefan cel Mare, Ion Voda cel Cumplit, Nicoara Potcoava etc.
Raportul dramatic dintre om si istorie este ilustrat prin neconcordanta dintre fluxul evenimentelor si aspiratiile umane, acestea din urma ramanand neimplinite din cauza agresivitatii!
pe care intamplarile istorice o exercita asupra individului.
Sadoveanu construieste personaje dilematice, al caror conflict interior se declanseaza intre datoria responsabilitatii istorice si pasiunile omenesti. Atunci cand iese invingator sentimentul datoriei, personajele sunt eroi exemplari ai neamului romanesc. Cand, dimpotriva, conducatorii sunt dezinteresati de soarta tarii, romancierul creeaza personaje fara semnificatie istorica si fara aura legendara, pe care istoria nu-i retine intre eroii neamului.
Atmosfera inaltatoare a prozei sadoveniene se datoreaza limbajului inconfundabil, care imbina, cu o tainica magie, limba arhaici si stilul cronicilor cu cea mai aleasa si fermecatoare limba populari moldoveneasci, rezultand o muzicalitate incantatorie, in care se manifesta, remarcabil, sugestia verbala.
