Izvorul principal pentru povestirea luptei de la Podul inalt, capitol central din Oamenii Mariei Sale, cea de-a treia parte din romanul
Fratii Jderi, se afla in letopisetul lui
Grigore Ureche. Relatarea cronicarului este, cel putin in cazul de fata, indeajuns de seaca, pur informativa aproape, cu toate ca Ureche este perfect constient ca era vorba de una dintre cele mai stralucite victorii ale lui Stefan. Cam in acelasi chip sunt si adaosurile lui Misail Calugarul la capitolul respectiv. (Vezi: Grigore Ureche, Letopisetul Tarii Moldovei, editie ingrijita de P. P. Panaitescu, E. S. P. L. A., 1955.)
Prozatorul modern pastreaza tonul usor tehnicist", in sensul ca da anume detalii cu privire la miscarile tactice ale armatelor, ori ca descrie locul unde a avut Stefan razboi cu turcii. Adauga insa si un anume aer de legenda, de fabulos, incat, artisticeste vorbind, relatarea pare a fi facuta de un om din popor, bunaoara de un ostas care ar fi participat la vestita batalie. Astfel impresia e de invazie a unor forte apocaliptice, venite, sa cotropeasca pamantul unui pt>por pasnic, dar hotarat sa se apere cu cea mai mare darzenie. Vestitul Soliman Hadambul mana spre Moldova o armie infricosatoare, care se tara prin vai ca un balaur cu mai multe capete si.labe". Tabloul e panoramic si se bizuie, la inceput, pe sintaxa perfectului compus si a imperfectului, ca spre a sugera forta greoaie cu care se misca dusmanul, pandit pe tot parcursul de ochii ageri ai iscoadelor moldovenilor., Atmosfera de epoca se realizeaza prin vocabularul arhaizant, cerut de imprejurari si notand imagini vizuale si auditive:
Urdia se miscase toata noaptea". in zori s-a intins tacerea" si s-au auzit glasurile tanguitoare ale hogilor si ulemalelor", proslavind pe Allah si pe Mahomed profetul. Poruncile pasei erau strigate de crainici catre bulucurile din vai, bouarii pocneau din harapnice si robii impingeau la rotile pivelor inglodate in mlastini, strajile lui Stefan bagau sama din ponoare.
Urmandu-1 pe cronicar, dar situandu-se mai mult decat acesta in unghiul de privire al unui povestitor moldovean din popor, Sadoveanu evita, chiar in nararea bataliei propriu-zise, perfectul simplu si prezentul istoric, utilizat, cum stim, de toti prozatorii moderni, exemplul cel mai concludent fiind Balcescu, de pilda, in povestirea bataliei de la Calugareni. Dinamismul necesar se realizeaza acum prin adverbe de felul: dintr-o data, numaidecat, indata pe loc etc, prin verbe de actiune precum: repezit, descalecat, sa taie, s-a miscat, se imbulzea, au palit, impingand in raspar, pravalind, izbucnise, au pisat, dar mai cu seama prin adjective drastice ca: stramurare naprasnica", nerabdare apriga", infricosatoare izbanda". intreaga relatare graviteaza in jurul imaginii balaurului de poveste sub care e infatisat dusmanul, incoltit din toate partile, hartuit si rapus pana la urma. Se fac auzite cateva nume de capitani de steaguri ca Manole comisul sau Nicoara Par Negru, insa oastea turceasca e vazuta mereu ca o jivina monstruoasa lovita din toate partile, facuta sa intre in capcane pregatite mai dinainte de mintea agera a unui strateg hotarat sa iasa biruitor din aceasta infruntare de forte inegale: Fruntea urdiei se imbulzea in mlastina, cercand sa treaca dincolo, la largime", doua tovarasii de steaguri au palit mai la vale sila ismailitenilor, din doua laturi", trupul balaurului a fost curmat in doua", Jder si Nicoara au, prins a bate si a mana inapoi coada, pravalind-o spre carutele si saivanele hadambului" La loviturile de berbec" ale steagurilor moldovene conduse de comisul cel batran, din trupul taiat in doua al gloatei turcesti ieseau, si intr-o parte si in alta, viermate de oameni negri, in care spaima izbucnise ca pulberea de pusca". Privelistea se umple de sangele negru scurs din maruntaiele dragonului sfartecat de Sfantul Gheorghe din icoanele populare ori de Fat-Frumos din poveste. Acum naivitatea cronicareasca de altadata, prin puterea expresiva a limbii, devine pura metafora la povestitorul modern: Osmanlaii au pornit in rasipa manati de biciul de, foc al acelui arhanghel infricosat, care vine indata asupra oamenilor dupa descumpanirea mintii".
Convingerea lui Sadoveanu era ca vechii cronicari scriau intr-o limba foarte apropiata de aceea a poporului, si nu gresea deloc in aceasta privinta. inca de la Ureche, Costin, Neculce si Dosoftei, caracterul popular al limbii romane scrise se impune si, cu toata evolutia ceruta de scurgerea vremii, s-a pastrat pana in zilele noastre. Ca atare si in Fratii Jderi, roman aparut in plina inflorire a literaturii romane din perioada dintre cele doua razboaie, anume ticuri cronicaresti sunt pastrate de catre prozator: ostasii lui Stefan au palit sila ismailitenilor", ciocnirile dintre tabere au fost cu mare peire si jertfa", izbanda lui Stefan de la Podul inalt s-a vestit indata cu faima in lume si s-a pomenit in veci"; anume semne ceresti, fenomene meteorologice de obicei, indica evenimentul iesit din comun: Spuneau batranii ca niciodata nu s-ar fi vazut amestecate cetele de jos cu nourii de sus" Ca si la Eminescu, in
Scrisoarea III, tendinta scriitorului este mereu aceea de a pune in evidenta caracterul popular al razboiului de aparare a patriei. Fiind vorba de proza acum, sunt pomenite batraneste si taraneste numele locurilor de rasunet familiare: la Trei Ape, la Chifoc, lunca Barladului. Cand turcii, pusi pe fuga, au naboit prin vaile de sub Bobriac si pe sub dealul lui Mirenila ", taranii s-au indemnat asupra lor, stupind in palme si pregatindu-si topoarele si coasele", uneltele muncii lor zilnice transformate in arme, palindu-i cu imblaciile si pisandu-i pana li s-au trudit bratele". Pe locul bataliei domneau spaimele mortii", pustile" (= tunurile primitive de pe atuncI) cele grele intrasera in mlastina ca in sorb", lunca era plina de lume si dobitoc macinat in vartejul urgiei si risipit in gramezi ca de o manie sfanta". in sfarsit, dupa ce Jder si Nicoara au muscat si au hartuit o posta pe hadamb cu curtea lui" fugarindu-1 spre Dunare, au poruncit razesilor sa descalece si sa caute in desaga pita si branza, ca unii ce ostenisera si flamanzisera cu folos".
Simplu, cronicareste si taraneste, am putea spune, este notata si moartea vitejeasca a lui Manole Par Negru si a fiului sau Simion Jder: au cazut unul langa altul, cu arma in mana, strapunsi de multe suliti". insa moartea celor doi, ca si a unuia dintre fratii Calimani - cu totii oameni ai Mariei Sale " - capata maretie numai pe fundalul mai larg al intregii epopei sadoveniene care este romanul istoric Fratii Jderi. Trilogia, conceputa in spiritul romanului istoric si de aventuri clasic, dar - dupa cum am vazut din scurta analiza asupra fragmentului de mai sus - cu pastrarea si accentuarea caracterului popular si romanesc al povestirii, infatiseaza epoca de glorie a Moldovei din vremea lui Stefan cel Mare.
