Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont

Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere



Constantin ABALUTA - biografie - (opera si scrierile)

 

Nascut in 8 oct. 1938, Bucuresti.

Poet, prozator si traducator. Fiul lui Apostol Abaluta, prof., si al Mariei (n. Tabacu).

Studii la Liceul "D. Cantemir" (absolvit in 1955) si Institutul de Arhitectura din Bucuresti (1958-1961). A lucrat ca arhitect. Debut cu versuri in rev. Luceafarul (1958). Colab. la principalele rev. literare din tara. Debut editorial cu voi. Lumina pamantului (1964), urmat de Piatra (1968), Psalmi (1969), Unu (1970), Piatra si alte poezii (1972), EwwwlErrre (1972), Exista (1974), Iubiri (1976), Calatorii (1977), Obiecte de facere (1978), Violenta memoriei pure (1980), Aerul, mod de folosinta (1982), Planor (1983), 11 erezii (1985), Singuratatea ciclopului (1988), Aceleasi nisipuri (1995), O lentila pe masa - A Lens on the Table (1997), Drumul furnicilor (1997), Cartita lui Pessoa (1998). A publicat si voi. de proza: Ultimele stiri din planeta simetrica (1980), A sta in picioare (1986), Camera cu masini de scris (1997). Premiul Uniunii Scriitorilor (1995; 1999). Dupa debutul mai putin semnificativ cu Lumina pamantului (1964), A. a ajuns foarte repede la o formula lirica proprie, situabila in zona notatiei de stari si intamplari cotidiene, a caror banalitate aparenta, amintind de universul "sarac" bacovian, se deschide spre insolit si mister, inducand un fior de neliniste, sugerat si printr-o tehnica de sursa suprarealista a asocierilor socante, a devierilor neasteptate ale discursului. Rezulta un lirism al solitudinii si al absentei, al oboselii de a fi intr-un spatiu "neantifer", in care insignifiantul este chemat sa semnifice si sa provoace, acumuland marcile vidului, dandu-le un fel de paradoxala pondere: un vers poate vorbi atunci despre "presiunea evenimentelor inexistente". O nota de rafinament


si artificiu estetizant caracterizeaza toata poezia lui A., foarte atenta la "caligrafia" imaginii, recurgand uneori la formula haiku-ului. in zona banalului devenit insolit si tulburator se exerseaza si prozatorul, in pagini nestraine de fantezia livresca a unui Borges si de oniricul suprarealist.

Poet foarte productiv, A. s-a impus totusi cu o anumita dificultate printre scriitorii reprezentativi ai generatiei 60. Universul sau imaginar nu are, la prima vedere, nimic spectaculos, marginindu-se la inregistrarea unor obiecte, gesturi, intamplari cotidiene, obisnuite, printre care subiectul e ca si absent, radical devalorizat, intr-o temporalitate indecisa, crepusculara. "Sunt un om tacut, nu apartin nimanui" - suna un vers, iar aceasta non-apartenenta este un soi de sinonim al disponibilitatii si libertatii de spirit: o libertate, altminteri, fragila, de a inventa compensatii ale ca si absolutei frustrari. "Sunt omul momentan: inchipui solutii ieftine in calmul prezent" - se mai spune, ironic, in alta parte, caci spontaneitatea imaginatiei nu e deloc aici o expresie a vitalitatii, iar "calmul prezent" abia disimuleaza o monotonie exasperanta, un sentiment al vidului; "solutiile ieftine" nu sunt decat supape deschise spre imaginar ale acestei monotonii apasatoare. "Suprarealitatea" (careia i s-ar potrivi mai degraba expresia lui Blecher, "irealitate imediata") e generata de o astfel de presiune constanta a concretului tern, care provoaca din cand in cand rupturi tectonice in geologia existentei precare, in masa de evenimente comune, generand insolitul; sau, invers, lipsa de pondere a realului creeaza stari de rarefiere a atmosferei, goluri, incat lumea din jur devine fantasmatica tocmaicum spune poetul - "sub presiunea evenimentelor inexistente", cand subiectul liric traieste spaima de "temuta investitura/de unic rege al golului". Se poate vorbi, asadar, aici, de o fundamentala ambiguitate: aparent, A. este un poet al concretului, al realului anodin, ce-si face din acest realism un program foarte modern de altfel, prin modestia antiretorica si miza pe autenticitate: "Sa ne mentinem la concret in felul ploii care uda zidurile" este o exigenta ce-si are, si ea, ironia ei, caci - inca o data -acest "concret" e departe de a fi o marca a exuberantei vitale. Firescul scrisului insusi e cumva conditionat de o constrangere: "scriu pentru ca nu pot face altceva", iar cand se adauga, in acelasi text "lasati acest poem sa cada de la sine cum cojile de mesteacan toamna dezvelind un miez proaspat galgaitor", contrastul fata de realitatea dominanta in lumea poeziei lui A. ne pune in garda inca o data cu privire la nuanta ironica a frazelor. Conventia autenticitatii absolute a poeziei, construita de un Fernan-do Pessoa in Pazitorul de turme, prin heteronimul sau, Alberto Caeiro, nu e aici decat o masca disimuland o mare frustrare de real; o spune si aceasta metafora, in fond devalorizanta, pentru propriile versuri: "Sigur ca da / astea nu-s versuri / sunt doar petele negre ale cainelui / care nu stie ca are pete negre". Pentru poet nu exista, de fapt, traire frusta, proaspata a realului decat in anumite momente privilegiate, de cele mai multe ori fiind vorba de o "marire a posibilitatilor de a lua parte la ceva ce nu ni s-a promis". Scrierea versurilor devine o reactie oarecum reflexa, instinctiva, la "singuratatea pulsand in aer", la o generala ostilitate amintind de Bacovia ("toti sunt suparati pe mine ca traiesc"), ca o vaga promisiune de regasire, daca nu a comunicarii propriu-zise cu "semenii", macar a unei minime coerente a lumii obiectelor din jur.

Este insa o solutie in imaginar: "intr-o jumatate de ora / toate aceste versuri / pentru ca altfel se vestejeste ceva / de care sufletul are nevoie / sa poata trece / de la o usa la un copac / sau de la coltul scrisorii la norul alb". In general, "ochiul ciclopului" se deschide, unic, spre imagini radical solitare, individualizarea perceptiei nemaiinsemnand, de fapt, bucuria de a descoperi plenitudinea fapturii, ci un mod de a o izola, de a o scoate din mediul ei vital, de a o steriliza - cum ne spun, in chip (prea) explicit, aceste versuri: "ciclopul priveste / dar vede / sterp fara urmari / neputand impartasi imaginea cu alta pupila transparenta / organe unicat / voi aplecati spre solitudine fiinta". (In mod semnificativ, Singuratatea ciclopului, titlul volumului din 1988, a fost reluat si pentru cea mai importanta antologie din creatia poetului, in 1995.) E o singuratate in teribila monotonie cotidiana ("Aceeasi zi e zilnic / aceeasi zi nesfarsita / cu ceai si putina slanina si multa uitare"), a timpului fara calendar, egal cu sine, in care eul se simte ca intr-o obosita deriva: "mai bine sa nu pui data / Asa-mi spune tatal meu / sunt zile cand nu apartii nimanui / si-o briza descleiaza cotoarele caietelor / in care ne e frica sa ne facem rugaciunea". Amintita "presiune a evenimentelor inexistente" se traduce intr-o stranie febrilitate a subiectului solitar ("am temperatura de cat sunt de singur"), si tocmai aceasta "temperatura" este cea din care se nasc "solutiile ieftine", proiectiile acelei imaginatii precar reparatoare, cu consecinte si la nivelul scriiturii, chemata sa contrazica monotonia existentei evocate. Cum observa, de exemplu, Gh. Grigurcu, "sub pana lui A., existenta nu e niciodata abordata la modul frust, sfidator, elementar, ci in registrul alambicat, secund, al unei scriituri fragil complicate Vitalismul sau e un simulacru al pozitiei artiste, un produs de laborator". Poeme mai recente, bunaoara din volumul Aceleasi nisipuri (1995), certifica unitatea de atitudine si viziune a intregii opere. Scrisul e inca o data confesiune a singuratatii, aproximare a unui spatiu in care evenimentul umil poate capata semnificatii derizoriu salvatoare ("imi taiam unghiile in fiecare vineri / ca sa salvez de la inec ziua de vineri / ma imprieteneam cu pisica vecinului / ca sa ma sustrag gregaritatii / eram singur pe-ntinderea cerului ca un nor compact ce nu se dilueaza"), dar unde intra in joc mai ales imaginarul, acea "urma a tuturor lucrurilor neintamplate", acele "desprinderi viitoare (care) imi lumineaza o clipa ferestrele". "Singur prin contract", subiectul traverseaza noi si mereu aceleasi stari de asteptare tensionata in fata unei lumi inconsistente si vulnerabile, a carei prezenta se impune in cele din urma obsedant, provocand sentimente ambigue, ce amintesc starea de spirit suprarealista: "Nu pot sa ma desprind de sensul volatil al lucrurilor / fericirea mea sta in marunta plangere in desfolierea rapturilor si uzurparilor / daca zidul are o crapatura ea ma va urmari pana la sfarsitul vietii / cu forta de atractie a cometelor necunoscute". O astfel de potentare pana la obsesie a banalului confera in continuare o paradoxala forta versurilor lui A., care stie, prin rafinate asocieri, sa provoace emotia insolitului, acel aer de stranietate calculata cu o subtilitate de estet. El vorbeste, astfel, despre "frica eleganta din miezul usilor rotative", despre "viteza conferind fiintelor unanimitate / si plantelor combustibil de cristal", "urletul manechinelor in zori / cand nimeni nu trece pe strazi / si vitrinele sunt sloiuri din era glaciara". (In toate cartile sale, nu sunt putine, de altfel, versurile subtil evocatoare, trimitand spre formula haiku-ului japonez.) Cate o intamplare, altminteri obisnuita, provoaca un freamat al fiintei, o angoasa transmisa actului insusi al scrierii poemului: "cu mine s-a intamplat ceva / geamurile sunt mai subtiri se-aude un / suierat la apitul strazii / vine macelarul imbracat in haine noi / miros de sange sfaraie spre ceruri / si inspaimanta hartia pe care scriu"; pe fundalul existentei banale, sterse, incolofe, orice prezenta mai puternic conturata e un prilej de tulburare. Ceea ce particularizeaza insa, mai ales, aceasta poezie este, cum de altfel s-a observat, potentarea banalului pana la halucinatie, investirea lui cu o aura de mister, realizarea unui "cotidian metafizic" (Maria Banus). "Acest fel de a umple paginile cu nimic" - cum isi caracterizeaza poetul scrisul intr-un text din 11 erezii (1985) - nu-1 face mai putin sa se marturiseasca "adanc impregnat de astfel de relatii insondabile", incat s-a putut vorbi de o atmosfera inrudita cu cea a picturii metafizice a lui Giorgio de Chirico (M. Cantuniari) sau, inca o data, despre "o perspectiva metafizica asupra banalului" (N. Manolescu). Definita, pe de alta parte, de poetul insusi, ca "divagatie infinita", poezia isi ia toate libertatile promitatoare de compensatii in ordinea imaginatiei, ale unei existente ce se stie irevocabil margina-lizata, lasandu-se, pe urme suprarealiste, in voia intalnirilor fortuite intre cuvinte, imagini, segmente de reflectie, intr-un fel de deriva controlata totusi de unitatea starii elegiace. (Pentru R. G. Teposu, tocmai acest control ar fi atitudinea fundamentala: "ceea ce atrage atentia la prima vedere in poezia lui A. este artificiozi-tatea, inteleasa ca produs al cerebralitatii. Nimic spontan, nimic liric in adevaratul inteles al cuvantului. Totul e provocat, construit la rece, calculat cu inteligenta si metoda".) "Estetul" vine, si el, la momentul potrivit, sa transcrie intr-o eterata caligrafie ecuatia imagistica a acestei lirici in care insignifiantul devine, de cele mai multe ori, profund semnificativ. Prozatorul din Ultimele stiri din planeta simetrica (1980) si A sta in picioare (1986), - aceasta din urma cuprinzand si o piesa de teatru, "fictiunea S.F.", ce preia titlul cartii precedente -, se apropie de poet prin tehnica insolitarii faptului cotidian, banal, cu deschideri spre fantastic. Un obiect obisnuit (ca in Sticla din holul blocului, din a doua carte) ajunge sa provoace serioase perturbari ale ordinii existentei, altadata (in excelenta nuvela de factura realista, Groapa, din acelasi volum), daramarea unor case vechi si deschiderea mereu amanata a unui santier de constructii fac din groapa banala un loc producator, la randul lui, de insemnate mutatii in viata strazii; ca si in poezie, obiectul sau evenimentul aparent insignifiant capata o incarcatura misterioasa: "ramane groapa asta preistorica, aceasta fiinta supravietuitoare, care inchide (sau deschide?) un circuit necunoscut". Alte proze, de mai mica dimensiune, indeosebi cele din Ultimele stiri din planeta simetrica, au alura unor "miniaturi si crochiuri", realizate intr-o "maniera onirica, usor borgesiana" (Sorin litel), paro-
diind senzationalul faptului divers, si sugerand, pe o linie din nou comuna cu cea a creatiei poetice, "sentimentul acut al singuratatii".

OPERA:

Lumina pamantului, pref. de Nina Cassian, Bucuresti, 1964; Piatra, Bucuresti, 1968; Psalmi, Bucuresti, 1969; Unu, Bucuresti, 1970; Piatra si alte poezii, Bucuresti, 1972; Ewww-Errre, Bucuresti, 1972; Exista, Bucuresti, 1974; Iubiri, Bucuresti, 1976; Calatorii, Bucuresti, 1977; Obiecte de tacere, postfata de C. Tuchila, Bucuresti, 1979; Violenta memoriei pure, Bucuresti, 1980; Ultimele stiri din planeta simetrica, Bucuresti, 1981; Aerul, mod de folosinta, Bucuresti, 1982; Planor, Bucuresti, 1983; 11 erezii, Bucuresti, 1985; A sta in picioare, Bucuresti, 1986; Singuratatea ciclopului. Bucuresti, 1988; Singuratatea ciclopului, antologie, pref. de Gh. Grigurcu, Bucuresti, 1995; Aceleasi nisipuri, Bucuresti, 1995; Marina intr-un creier, Bucuresti, 1995; O lentila pe masa IA Lens on the Table, haiku, ed. bilingva, trad. in engleza de Gabriela Abaluta, Constanta, 1996; Drumul furnicilor, Bucuresti, 1997; Camera cu masini de scris, Bucuresti, 1997; La route des fourmis, trad. in franceza de Annie Bentoiu, Bucuresti, 1997; Celui qui sonne a ma porte (cofret continand opt poezii, cu gravuri orig. de P. Authom), trad. in franceza de Annie Bentoiu si C. Norac, Ecaussines, Belgia, 1998; Singuratatea ciclopului, Bucuresti, 1998; Cartita lui Pessoa, Constanta, 1999. Traduceri: Wallace Stevens, Lumea ca meditatie, in colab. cu St. Stoenescu, pref. de St. Stoenescu, Bucuresti, 1970; Dylan Thomas, Viziune si ruga, in colab. cu St. Stoenescu, Bucuresti, 1970; Edward Lear, Rime fara noima, antologie in colab. cu St. Stoenescu, pref. de St. Stoenescu, postfata de ~. Bucuresti, 1973; Theodore Roethke, Vorbe pentru vant, poezii alese, in colab. cu St. Stoenescu, cuvant inainte de St. Stoenescu, Bucuresti, 1973; Serge Fauchereau, Introducere in poezia americana moderna, in colab. cu St. Stoenescu, pref. si tabel cronologic St. Stoenescu, nota biobibliografica de T. Vargolici, Bucuresti", 1974; Charles Cros, Poezii, antologie si cuvant inainte de ~, Bucuresti, 1975; William S. Merwin, Poemele deceniului sapte, versuri alese, 1963-1973, in colab. cu St Stoenescu, pref. si tabel cronologic de St. Stoenescu, Bucuresti, 1977; Franck O Hara, Meditatii in imponderabil, versuri, in colab. cu St. Stoenescu, Bucuresti, 1980; S. Beckett, Mol-loy. Texte de nefiinta. Cume. Mercier si Camier, nuvele, trad. in colab. cu Gabriela Abaluta, Bucuresti, 1990; S. Beckett, Malone murind, Bucuresti, 1995; Cari Norac, Nascocind copilaria I l Invention de l enfance, Bucuresti, 1999; Werner Lambersy, Peisaj cu om gol in zapada I Paysage avec homme nu dans la neige, Bucuresti, 1999.

REFERINTE CRITICE:

N. Stanescu, in Gazeta literara, nr. 27, 1968; Maria Banus, in Arges, nr. 3, 1970; St. Aug. Doinas, Lampa lui Diogene, 1970; I. Constantin, Despre poeti, 1971; M. Tomus, Istorie literara si poezie, 1971; P. Poanta, Modalitati lirice contemporane, 1973; D. Cristea, Un an de poezie, 1974; M. Petroveanu, Traiectorii lirice, 1974; M. Mincu, Poezie si generatie, 1975; Al. Piru, Poezia, II; Dan Laurentiu, Eseu asupra starii de gratie, 1976; M. Cantuniari, in Contemporanul, nr. 51, 1978; M. Iorgulescu, Scriitori; V. Cristea, in Romania literara, nr. 11, 1978; L. Raicu, Printre contemporani, 1978; M. Nitescu, Atitudini; S. Titel, in Romania literara, nr. 44, 1982; C. Tuchila, Cetatile poeziei, 1983; E. Negriei, Introducere; Gh. Grigurcu, Existenta poeziei, 1986; N. Oprea, in Viata Romaneasca, nr. 3-4, 1986; Irina Petras, in Steaua, nr. 5, 1987; N. Manolescu, in Romania literara, nr. 47, 1988; FI. Mugur, in Romania literara, nr. 42, 1988; I. Pop, Pagini transparente, 1997; idem, in Vatra, nr. 6, 1998; Gh. Grigurcu, in Vatra, nr. 6, 1998; idem, in Romania literara, nr. 23, 1999; Al. Cistelecan, in Cuvantul, mai 1999.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care



Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Constantin ABALUTA

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Constantin ABALUTA



Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text