n. 22 febr. 1903, Campulung Muscel - m. 4 nov., 1970, Bucuresti.
Dramaturg, prozator si poet.
Fiul lui Alexandru Musatescu, prof., si al Elenei (n. Vladescu).
Clasele primare si trei clase secundare la Gimnaziul "Dinu Golescu" din Campulung Muscel; in 1916-1918 se afla in refugiu la Iasi, iar in 1919 termina Liceul "Sf. Sava" din Bucuresti. Licentiat in Litere (franceza si latina) al Univ. din Bucuresti (1924). Scurta vreme prof. si avocat, apoi succesele repurtate ca autor dramatic ii vor permite sa se dedice exclusiv literaturii, gazetariei si boemei. Colaboreaza la Rampa, Saptamana muncii intelectuale si artistice, Cetatea literara, Adevarul literar s.a. Inspector general al teatrelor (1930-1940). Director al unor companii teatrale: "Teatrul din Sarindar" (1940, impreuna cu Maria Filotti), "Teatrul Tudor Musatescu" (1941-1942), "Teatrul din CA. Rosetti", "Teatrul Nostru", "Teatrul Colorado" (1943-1944). Membru in comitetul de conducere al Soc. Autorilor Dramatici Romani (1945). Autor a zeci de comedii, vodeviluri, piese intr-un act, scenete si cuplete (Opere complete. Teatru, I, 1945; Teatru, 1958, Scrieri l-IX, 1969-1990), precum si a unor voi. de schite umoristice (Nudul lui Gogu, 1928; Ale vietii valuri, 1929; Doresc ca micile mele randulete, 1945; Fiecare cu pararea lui, 1970). A publicat voi. de versuri: Vitrinele toamnei (1926) si romanul: Mica publicitate (1935). A scris mai multe piese, nepublicate, in colab. cu Sica Alexandrescu (Blockhnaus; Figura de la Dorohoi; Sinaia la domiciliu; La iarba verde; Teoria cocosului; Calugarul din vechiul schit; Dumnezeu sa-l ierte; Miss Romania; Birlic s.a.) si cu V. Timus {Primavara, bat-o vina!; Dragoste pe note; Asa incepe dragostea s.a.). Adaptari si localizari dupa D Ennery si Cormon, G. Gataldi, Mouezy-Eon si J. Guitton, Armont si Gerbidon, Carlo Roti, Fodor Laszlo etc. A tradus singur sau in colab., din Moliere, VI. Maiakovski, Ilf si Petrov, D. Ciorbagiiski, Gustaw Morcinek, Karel Capek.
Primul volum, publicat in orasul natal (Vitrinele toamnei, versuri), dateaza din 1926, dar e greu de precizat care a fost adevaratul debut al lui M., intrucat inca din scoala, la Campulung, ar fi scos reviste proprii (Ghiocelul, Zori de ziua, Muguri), ar fi colaborat la altele (Revista copiilor si a tinerimii, Romania, Scena), ar fi scris si reprezentat piese de teatru (
Ardealul, Povestea violetelor), pentru a nu mai pune la socoteala alte diverse productiuni: epigrame, cronici rimate, schite, insemnari si povestiri din razboi, cuplete pentru reviste teatrale, jucate in anii primului razboi mondial etc. La solicitarile imediate ale scenei, MUSATESCU a scris mult (si, fireste, inegal); nu a publicat insa tot ce a scris, alte eventuale informatii n-au fost inca puse in circuitul istoriei literare, astfel ca nu ramane decat sa fie crezut pe cuvant atunci cand marturiseste ca numarul pieselor sale "originale" s-ar ridica la 113, iar impreuna cu diverse prelucrari, adaptari, localizari, - la 367 (intr-o alta versiune, se dau "aproape 60 piese originale si vreo 300 de traduceri si localizari"). In mod curent, se da drept debut scenic Focurile de pe comori, piesa prezumtiva, scrisa in limba franceza si reprezentata la Paris in 1923, dar nepublicata. Tot nepublicate au ramas alte doua piese, T.T.R. ("Tanar cu termen redus") si Datoria, jucate la Craiova, in unitatea militara unde-si satisfacea MUSATESCU stagiul, prin 1925. Nu peste mult, Asociatia criticilor dramatici ii premia Pantarola (reprezentata in 1928, fara prea mare succes de public), vodevil care a atras si atentia lui
E. Lovinescu. Comedia Sosesc deseara (1932), amuzament benign pe seama ticurilor si prejudecatilor provinciale, a fost un succes, dar consacrarea si notorietatea i le va aduce, in acelasi an, Titanic Vals, "comedie in trei acte", ramasa pana azi piesa de rezistenta a lui M., tradusa si jucata frecvent si peste hotare. Comedie de moravuri (familiale si politice) - "genul" in care exceleaza MUSATESCU -, Titanic Vals reinvie burghezia romaneasca intr-o alta ipostaza istorica (epoca interbelica) si la un alt diapazon decat acela al satirei caustice, sarcastice, consacrat candva prin I. L. Caragiale - maestrul de necontestat al lui MUSATESCU Temperament funciarmente optimist, tolerant, umorist flegmatic si amabil care, in fond, accepta lumea pe care o supune deriziunii, "o ia asa cum este", induiosandu-se uneori sentimental de conditia ei mizera, MUSATESCU compenseaza lipsa incisivitatii prin irezistibilul situatiilor comice, combinate cu impecabila virtuozitate scenica si fructificate la maximum prin replica "de efect", in care scriitorul a ramas mereu sclipitor si inepuizabil, in scris, ca si in conversatie. "Simtul scenei" in comicul de situatie si in comicul de limbaj, "bun-simt" psihologic in comicul de caracter: MUSATESCU dispune de darul de a crea fara cazna personaje distincte, pe deplin constituite caracterial si imposibil de confundat intre ele in limitele uneia si aceleiasi piese -, personaje fara profunzime, cele mai multe statice si "canonice", dar creionate sigur, neezitant, din cateva replici ori gesturi. Solutia predispune insa la tipizare, la inscrierea in serii caracterologice, si piesele lui MUSATESCU reiau, intr-adevar, nu putine "clisee" interbelice, teme, situatii si personaje "la moda" in epoca. Astfel, "inadaptabilul" inceputului de secol apare metamorfozat si diversificat in galeria interbelica a "idealistilor" cu capul in nori, inocenti si cumsecade, comic dezarmati in fata "vietii", dar carora un qui pro quo sau o alta intamplare le ofera, o data in viata, sansa unei revanse spectaculoase: Chirie a din Omul cu Martoaga de
G. Ciprian, Miroiu din Steaua fara nume si Andronic din Ultima ora de
Mihail Sebastian, Lica Pintilie din piesa lui
Felix Aderca, 1 din 36,
Ion Anapoda al lui G. MUSATESCU Zamfirescu, chiar Mitica Popescu al lui
Camil Petrescu s.a. La loc de frunte in galeria acestor "pagubosi care castiga" - triumfatori de-o seara asupra rapacitatii si perfidiei vesnic triumfatoare - se situeaza si Spirache Necsulescu, protagonistul din Titanic Vals: functionar marunt la o prefectura provinciala, terorizat, vexat si ridiculizat "la sange" de o familie tentaculara si rapace, ridicola pana la paroxism ea insasi, in frunte cu Chiriachita, "soacra perfecta" -Spirache isi va savura, intr-o buna zi, revansa asupra tuturor, gratie unei mosteniri inopinate si unei la fel de senzationale alegeri ca deputat. Comedia Eseu (1933) urmareste traiectoria odraslelor lui Spirache - Traian, Decebal si Sarmisegetuza (Miza) - intr-o noua etapa a ascensiunii lor sociale, prilej de satirizare a imoralitatii si coruptiei, a tembelismului si mitocaniei high life-uui bucurestean. Autor "spiritual", sarmant si nonsalant, debordand de o inepuizabila verva "spumoasa", MUSATESCU a continuat sa-si savureze succesele de public si de moment, exploatand expert acelasi filon al comediei "bine facute", al teatrului "de bulevard": minima rezistenta ce se razbuna in timp, facandu-1 sa apara azi demodat, perimat o data cu genul insusi. Un strop de fiere neagra ar fi coagulat poate mai consistent aceasta "spuma" debordanta, agreabila, dar prea de multe ori facila. Sistematic fals in registrul grav, problematizarea tragica nu i-a reusit niciodata lui M., ori de cate ori a incercat-o, alunecand deceptionant in simulacru artificios si neautentic in dulcegaria sentimentala, "lirica", a melodramei: Licuricii, (1935), Visul unei nopti de iarna (1937, film in 1946), Tara fericirii (1945), Madona (1947), Geamandura (1950) s.a. De aceeasi factura, Al optulea pacat (1946) merita totusi o mentiune pentru personajul Bar-tolomeu Zalaru - versiune fictionala a lui Pamfil Seicaru, care a mai retinut atentia lui
Liviu Rebreanu si
Marin Preda. Carenta fibrei tragice si melodramatismul mineaza si unicul roman al lui M., Mica publicitate (1935) remarcabil altfel prin acuitatea observatiei si prin diversitatea tabloului de moravuri si caractere. "Schitele vesele" din volumele Nudul lui Gogu (1928) si Ale vietii valuri (1929; culegere omonima, 1969) nu depasesc nivelul curent al revistelor umoristice. in schimb, ceva din legendara verva orala a lui MUSATESCU s-a pastrat in savoarea lingvistica a "epistolelor burlesti" din volumul Doresc ca micile mele randulete (1945), in sarcasmul "spiritelor" si "panseurilor", calambururilor si aforismelor parodice din Fiecare cu parerea lui (1970) - inimitabile pana la consacrarea unui generic ad lioc: "musatisme".
OPERA
Teatru: Focurile de pe comori, piesa in lb. franceza, neatestata documentar, reprezentata la Paris, 1923; T. T. R., doua acte in versuri, piesa, neatestata documentar, reprezentata la Craiova, 1925; Datoria, drama in trei acte, neatestata documentar, reprezentata la Craiova, 1925; Pantarola, comedie in trei acte, reprezentata la Bucuresti, 1928; Sosesc deseara, comedie in trei acte, reprezentata la Bucuresti, 1932; Titanic Vals, comedie in trei acte, reprezentata la Bucuresti, 1932, 1936; Eseu, comedie in trei acte, reprezentata in 1933, Bucuresti, 1939; Papagalul in colivia lui. Bucuresti, 1945; Visul unei nopti de iarna, comedie in trei acte, reprezentata in 1937, Bucuresti, 1958; Geamandura, piesa in trei acte, Bucuresti, 1968 (in voi. 1970); Al optulea pacat, tragicomedie in trei acte, reprezentata in 1946, Bucuresti, 1970; Madona, trei acte, reprezentata in 1947, Bucuresti, 1970; Profesorul de franceza, comedie in trei acte si patru tablouri, Bucuresti, 1970; Domnisoara Butterfly, comedie in sapte tablouri, reprezentata in 1940, Bucuresti, 1977 (publicata sub titlul: intamplari din capitala); Coana Chirita, comedie in trei acte, reprezentata in 1942, Bucuresti, 1977; Licuricii, tragicomedie in trei acte, reprezentata in 1935, Bucuresti, 1977; A murit Bubi, comedie in trei acte, Bucuresti, 1977; Mi s-au deschis ochii, piesa in trei acte, Bucuresti, 1978; Primavara, comedie in trei acte si patru tablouri, Bucuresti, 1978; Trenurile mele, comedie in trei acte, Bucuresti, 1978; Burta Verde, comedie in patru acte si sapte tablouri, Bucuresti, 1978; Domnul cu camelii, Bucuresti, f.a.; Chestiuni familiare (Familia lonescu), Bucuresti, f.a.; Amoru-i un copil pribeag, Bucuresti, f.a., Volume de teatru: Opere complete. Teatru, 1, Bucuresti, 1945; Cuplete si scenete umoristice. Bucuresti, 1952; Teatru, postfata si note de MUSATESCU Vasiliu, Bucuresti, 1958 (alta ed., 1963); Unchiul Temistocle, teatru pentru scolari, Bucuresti, 1966; Scrieri, l-IX, Bucuresti, 1969 - 1990 (teatruin voi.: I, 1969; II, 1970; IV, 1977; V, 1978). Piese intr-un act: Ca-n filme, comedie intr-un act, Bucuresti, 1942; Teatru la domiciliu, Bucuresti, 1944; Sfantul Gogu, Bucuresti, 1950; Banii lui Celibidache, comedie intr-un act- trei tablouri, Bucuresti, 1952; Taraie-brau, comedie intr-un act, Bucuresti, 1954; Zvonistii, comedie intr-un act, Bucuresti, 1956; Monumentul lui Petrache, f.a.; Glasul rotilor de tren, Bucuresti, f.a.; Gasca, Bucuresti, f.a., Volume de proza: Nudul lui Gogu, Bucuresti, 1928; Ale vietii valuri, Bucuresti, 1929; Mica publicitate, roman. Bucuresti, 1935 (ed. II, 1944; ed. III revazuta, in Scrieri, III, 1972 (alta ed., 1975); Doresc ca micile mele randulete, Bucuresti, 1945 (alta ed., 1990); Ale vietii valuri, Bucuresti, 1969 (alta ed., 1990); Fiecare cu parerea lui, Bucuresti, 1970. Versuri: Vitrinele toamnei, Campulung Muscel, 1926 (ed. II, in Scrieri, VII, 1984); Titanic Vals. Visul unei nopti de iarna, ed. de T. Radu, pref. de V. Rapeanu, Bucuresti, 1995. Traduceri: Adolphe Philippe Dennerv si Cormon, O crima celebra, piesa in trei acte, Bucuresti, 1942; Ilf si Petrov, 12 scaune, in colab. cu I. Mihail, Bucuresti, 1965; Gustaw Moscinek, Cele sapte ceasornice ale groparului Joachim Rybca, in colab. cu T. Holban, Bucuresti, 1968; Ilf si Petrov, Douasprezece scaune. Vitelul de aur, I-II, Bucuresti, 1971; idem, 12 scaune. Bucuresti, 1993.
REFERINTE CRITICE
E. Lovinescu, Memorii, II, 1932; idem, Istoria; idem,
Istoria literaturii romane contemporane. 1900-1937, 1937; idem, Scrieri, II, IV, V, VI, 1970-1975;
Perpessicius, Mentiuni, IV; idem, Opere, V, 1972; Camil Petrescu, Opinii si atitudini, 1962;
P. Constantinescu, Scrieri, IV; V Bradateanu, Comedia in dramaturgia romaneasca, 1970; N. Carandino, Autori, piese si spectacole, 1973; G. MUSATESCU Zamfirescu, Marturii in contemporaneitate, 1974; Ov. S. Crohmal-niceanu, Literatura, III;
S. Cioculescu, in
Luceafarul, nr. 19, 1978;
V. Munteanu, in Teatrul, nr. 12, 1980; D. Di-nulescu, in Romania literara, nr. 31, 1981; G. Teodores-cu, in Manuscriptum, nr. 3, 1982; C. Isac, Permanente in dramaturgie, 1982;
C. Cublesan, Teatrul intre civic si etic, 1983; L. Kalustian, Simple note, III, 1983; V. Silvestru, Un deceniu teatral, 1984; Ileana Dalea, Amintiri despre Tudor Musatescu, 1988; I. Holban, Literatura subiectiva, I, 1989;
A. Sasu -
Mariana Vartic, Dramaturgia romaneasca, II;
D. Micu, Scurta istorie a literaturii romane, II, 1995;
Z. Ornea, in Romania literara, nr. 19, 1996.