n. 2 dec. 1935, Malini, jud. Suceava -m. 22 dec. 1956, Bucuresti.
Poet
Fiul lui Eugen Labis si al Anei-Profira (n. Luca-Asandei), invatatori; prin mama descinde din Stefan san Petrea Ciubotariul, tatal lui Creanga.
Urmeaza scoala primara in satul natal, apoi gimnaziul la Falticeni. Dupa cateva luni petrecute ca elev la Liceul National din Iasi, in anul 1952 se inscrie la Scoala de Literatura "M. Eminescu". Dupa absolvire (1954), poetul este redactor mai intai la rev. Contemporanul, apoi la Gazeta literara. Ulterior se inscrie la Facultatea de Filologie, ale carei cursuri va renunta insa sa le frecventeze. Poetul se stinge din viata in urma unui accident suferit in noaptea de 9 spre 10 dec. 1956. Scriitor precoce, LABIS debuteaza cu poezii in ziarul sucevean Zori noi. La 15 ani publica prima poezie in rev. lasul nou, iar un an mai tarziu isi face debutul bucurestean in Viata Romaneasca. In timpul studiilor la Scoala de Literatura, colaboreaza la Contemporanul si Gazeta literara si cunoaste o rapida consacrare, ce va fi, de altfel, intarita de aparitia celor doua voi. antume: Primele iubiri (1956) si
Puiul de cerb (1956). Acestora li se adauga culegerea postuma Lupta cu inertia (1958), imbogatita treptat cu inedite si texte publicate in periodice.
Crescut si format intr-o epoca dominata, dincolo de prefacerile exterioare, de un sentiment al inceputului, al renasterii si al innoirii sociale, LABIS a devenit curand, datorita precocitatii si fortei reale a talentului sau, un poet-simbol. El nu a fost doar "buzduganul unei generatii", cum s-a spus (
E. Simion), ci si un fel de "praslea" liric si genial al unei intregi lumi care isi traia, oarecum sarbatoreste, zorii
Poezia sa este expresia culminanta a acestui sentiment inaugural de prin anii 50. Caracterul reprezentativ, pentru epoca, al creatiei poetului apare cat se poate de evident in versuri pur declamative si militante, de felul: "Dar vinele noastre palpita/ De-o seva pe care nicicand/ Stramosii in ei n-au simtit-o./ Noi, primii in lume zidim/ Prima Comuna a lumii" (Versuri de dimineata). LABIS canta insa noul ev nu numai ca pe o noua varsta sociala, ci ca pe o alta varsta antropologica, ca pe un primitivism aducator de experiente inedite si originare: "Clopote grave sunara trezirea/ Generatiei noastre.// Tragem cugetarea afara din teaca./ Anii nostri in dansul cu sabii acum sa petreaca./ Dansul superb ca o lupta si ca o-nnoire" (Varsta de bronz). Nazuinta spontana a poetului e de a exprima, in imagini agere si convingatoare, o sensibilitate foarte receptiva la ceea ce e elementar, stihial in Istorie si in Natura. De aceea, elanul sau liric nu se reduce totusi la un simplu retorism: "Eu ma scaldam prin paraie cu ochii deschisi -/ Era o apa de clestar si de stele - Pesti aurii, palpaind ca-ntr-un vis,/ Lunecau langa genele mele.[] Pe-atunci te-nvatam, tara mea, te-nvatam/ Cu copaci si cu cer, cu palmas si cu vita,/ Cu luna livida sticlind in spartura de geam/ Si cu gura uscata de foame ca piatra trasnita". Precum in aceste versuri ce apartin unui poem intitulat chiar inceputul, trairea intima, aurorala a naturii coincide la LABIS cu "invatarea" tarii. Faptul e important si explica in buna masura prospetimea reala a poeziei lui L., asa cum o intalnim, de pilda, si in catrenele, ingenios transcrise in proza, din poemul
Mihail Sadoveanu. Ca tanar autor care traieste intr-adevar un mit al inceputului si pentru care revolutia inseamna intai de toate tumult, descatusare instinctiva, el lasa impresia unui romantic plin de ardoare, cultivand titanismul si adoptand ca simboluri ale "primelor iubiri" marile elemente cosmice. In jurul acestor simboluri se tese un lirism in care "ritmul initial" al naturii tinde sa ilumineze si chiar sa se identifice cu "miezul evului aprins", cu miezul "erei entuziasmului". Definitoriu, adica recunoscut indeobste drept labisian, acest lirism al elementaritatii si al puritatii innoitoare nu epuizeaza insa disponibilitatile autorului Primelor iubiri. Dimpotriva: in Lupta cu inertia, faptul remarcabil, daca nu uimitor, e ca, domolindu-se, devenind mai putin extatic-revolutionar, scrisul lui LABIS face loc inganduram si tristetii. Cu toate ca, in genere, tonul pasional al rostirii se pastreaza, multe din poemele de aici vorbesc, paradoxal, tocmai despre o stare de inertie a fiintei, o stare de revelatie melancolica a sinelui, pe care inainte doar tendinta spre confesiune si patetismul ei (splendid intruchipat in
Moartea caprioarei) o lasau sa se intrevada. Poeme notabile unde monologul la singular (eu) ia locul celui la plural (noi) sunt: Momente biografice, Fior, Sunt spiritul adancurilor. Si, nu mai putin, Dans, atat de semnificativ pentru noua tonalitate intrezarita aici: "Toamna imi ineaca sufletul in fum/ Toamna-mi poarta in suflet roiuri de frunzare./ Dansul trist al toamnei il dansam acum,/ Tragica betie, moale leganare" O privire atenta poate descoperi in aceasta zona a liricii lui LABIS surprinzatoare nuante bacoviene. Versurile se incarca de nostalgie si chiar de o anumita angoasa existentiala, iar stilul devine mai sarac, mai laconic: "Si uita-te, noaptea e rece/ Si vara-i alaturi dar frunzele pica/ Si ui-ta-te-i rece dar trece/ Fiorul fierbinte de care ni-i frica" (Uita-te). Sau, de asemenea, in Dor, o veritabila si insolita "stanta": "Pentru ce am plecat,/ Unde ma indrept?/ S-au intunecat/ Sensurile-n piept,/ Dar o flacara ma cheama acolo/ Sub straturi de nea/ Si vreau sa treaca/ Linistea mea". Scrise poate in urma unor impresii de lectura, aceste mici poeme nu sunt totusi mai putin revelatoare: ele marturisesc o autentica putere de interiorizare, de a da glas acelui "entuziasm al intristarii" care "exista pentru oamenii intregi". Fara a intuneca fata liricului revolutionar si retoric, a liricului auroral, ele, ca si alte semne ale cautarii de sine (a se vedea textele care-i evoca pe Villon si pe Rimbaud, poeti revoltati, dar si mari sensibilitati tragice), ii reliefeaza de fapt si mai Duternic profilul, adaugandu-i parca a treia dimensiune. In ce masura aceasta dimensiune ar fi fost aprofundata daca LABIS nu ar fi murit atat de tanar ramane una dintre intrebarile fara raspuns. Oricum, ea trebuie pusa pentru a intelege mai bine o creatie care a ramas atat de pretimpuriu singura cu posteritatea.
OPERA
Primele iubiri. Bucuresti, 1956; Puiul de cerb. Bucuresti, 1956; Lupta cu inertia, pref. de
G. Bogza, Bucuresti, 1958; Primele iubiri, pref. de
P. Georgescu, Bucuresti, 1962; Pacalici si Tandalet, Bucuresti, 1963 (ed. II, 1977); Anotimpurile, Bucuresti, 1964; Moartea caprioarei, pref. de Gh. Tomozei, Bucuresti, 1964; Versuri, cuvant inainte de Zoe Dumitrescu-Busulenga, Bucuresti, 1964; Albatrosul ucis, ed. ingrijita si postfata de Gh. Tomozei, Bucuresti, 1966; Scufita rosie. Poveste despre prietenie, poem, Bucuresti, 1967; Poezii, Bucuresti, 1968; Moartea caprioarei, cuvant inainte de Victoria Ana Tausan, Bucuresti, 1969; Scrisoare mamei, Bucuresti, 1969; Poezii, studiu introductiv de V. Cuti-taru, Iasi, 1971; Sunt spiritul adancurilor, ed. comentata de Gh. Tomozei, Bucuresti, 1971; Varsta de bronz, poezii, ed. ingrijita si pref. de Gh. Tomozei, Bucuresti, 1971; Primele iubiri I Premiers amours, trad. de A. G. Boesteanu, cu un cuvant introductiv de
T. Vianu, Bucuresti, 1974; Poezii, antologie, postfata si bibliografie de
V. Bugariu, Bucuresti, 1976; Moartea caprioarei, studiu introductiv, antologie, tabel cronologic si selectia comentariilor critice de I. Balu, Bucuresti, 1983; Poezii, cu o precuvantare de
G. Calinescu, selectie, text stabilit si insemnare finala de Gh.Tomozei, Bucuresti, 1984; Poezii, ed. ingrijita, pref., tabel cronologic si addenda de Antoaneta Tanasescu, Bucuresti, 1985; Poezii, antologie, postfata si bibliografie de P. Dugneanu, Bucuresti, 1987; Poezii, ed. de Gh. Tomozei, postfata de P. Dugneanu, Bucuresti, 1989; Albatrosul ucis, text ales, stabilit, pref., postfata, tabel cronologic si referinte critice de Gh. Tomozei, Galati, 1993; Poezii, cuvant inainte de R. Carneci, ed. de Gh. Tomozei, Bucuresti, 1997.
REFERINTE CRITICE
St. Bitan, Albatrosul ucis, 1970; G. Calinescu, Literatura noua, 1972; Gh. Tomozei, Moartea unui poet, 1972; P. Poanta, Modalitati;
I. Pop, Poezia unei generatii, 1973; T. Vianu, Opere, III, 1973; LABIS Raicu,
Nicolae Labis, 1977; I. Balu, Nicolae Labis, 1982;
C. Ivanescu, in
Luceafarul, nr. 44, 1982; M. Ungureanu, in
Luceafarul, nr. 48, 1982; Al. Dima, Viziunea; C. Livescu, Scene; Alex. Stefanes-cu, Intre da si nu, 1982; LABIS Ulici, in Contemporanul, nr. 2, 1983; M. Cazacu, Triptic-dilema, 1983;
M. Mincu, in
Luceafarul, nr. 36, 1983; V. Bugariu, in
Luceafarul, nr. 25, 1984;
D. Dumitriu, in Convorbiri literare, nr. 4, 1984; A. D. Rachieru, in Orizont, nr. 34, 1984; LABIS Ulici, in Contemporanul, nr. 26, 1984; Alex. Stefanescu, Dialog in biblioteca, 1984; Zaharia Sangeorzan, in Cronica, nr. 49, 1985; V Cristea, in Romania literara, nr. 50, 1985;
C. Baltag, in Viata Romaneasca, nr. 12, 1985; I. D. Balan, Pietre pentru templul lor, 1985; O. Ghidirmic, Poeti neoromantici, 1985; Gh. Tomozei, Urmele poetului Labis, 1985; D. Balaet, Eterna regasire, 1986;
N. Labis - album memorial, 1987;
V. Cristea, Fereastra criticului, 1987; Alex. Stefanescu, Prim-plan, 1987;
D. Micu, Limbaje lirice contemporane, 1988; Gh.
Grigurcu, De la
Mihai Eminescu;
M. Cimpoi, in
Luceafarul, nr. 12, 1996.