n. 5/17 ian. 1871, Botosani - m. 27 nov. 1940, Strejnic, jud. Prahova.
Istoric literar si critic, memorialist, dramaturg, poet.
Fiul avocatului Nicu Iorga si al Zulniei (n. Arghiropol).
Scoala primara "Marchian Florescu" din Botosani (1878-1881), tot acolo, liceul "A. Tr. Laurian" (1881-1886), apoi, la Iasi, Liceul National, unde-si ia bacalaureatul (1888). IORGA e o inteligenta iesita din comun, uimindu-si si "scandalizandu-si" prof. Publica primul sau "articol" la 14 ani, in ziarul unchiului sau dupa mama, Em. Arghiropol, Romanul. Debut pro-priu-zis, in Lupta (1890), cu un art. despre Napasta lui IORGA L. Caragiale. inscris la Facultatea de Litere din Iasi (1888), o termina in 1889 cu magna cum laude, avan-du-i prof. pe A. D. Xenopol, St. Vargolici, A. Vizanti, IORGA Caragiani, A. Densusianu s. a. Cei mai multi il considera "un adevarat fenomen". Numit prof. la Ploiesti (1890-1894), nu preda. Colaboreaza la Revista noua, Convorbiri literare. Contemporanul, Lupta, Arhiva, Era noua, Drapelul, Adevarul, Timpul, Constitutionalul s. a. La Bucuresti, atrage interesul si simpatia celor mai proeminente figuri ale culturii momentului. Cu sprijinul lui Hasdeu, obtine o bursa de studii (patru ani), in Franta (1890). Specializare la Ecole des Hautes Etudes, cu Leger, Picot, Lognon, Gaston Paris s. a. (diplomat, in 1893). De la Paris, numeroase colab. la presa din tara; incepe colab. la Revue Historique si la Enciclopedia Franceza. Calatorii de studii la Londra, Oxford, Berlin, Miinchen, Niirnberg, Leipzig (unde obtine titlul de dr., in 1893, cu o teza despre Thomas III, Marquis de Saluces). intors in tara, e prof. suplinitor la Univ. din Bucuresti (1894); lectia inaugurala: Despre conceptia actuala a istoriei si geneza ei. Prof. titular (1895). Membru corespondent al Acad. (1897). Intensa activitate de cercetare in arhive romanesti si straine (calatorii in fiecare an, in diverse tari europene), materialul extras e publicat in Acte si fragmente cu privire la istoria romanilor, serie inceputa in 1895; cel din arhive straine, in 6 voi. de Notes et Extraits, din 1899 incolo. Activitatea de istoric e dublata de cea literara (Poezii, 1893; Schite din literatura romana, I-II, 1893-1894; Amintiri din Italia, 1895), precum si de o fecunda prezenta publicistica la Arhiva, Literatura si arta romana, Revue critique d Histoire et de Litterature, l Independance roumaine, Romania juna, Epoca s.a., unde se afirma si talentul sau de sociolog si pamfletar: Opinions pernicieuses d un mauvais patriote (1900) s.a. In primii ani ai sec. XX, IORGA intreprinde dese calatorii in Transilvania, interesat de arhive, dar si de formele vietii nationale, de lupta pentru emancipare si unitate politica. in literatura, legat de cercul rev. Samana-torul, la conducerea careia (1903-1906) va determina o directie doctrinara. Violente polemici il confrunta cu pozitiile adverse, ale rev. Viata Romaneasca si Vieata noua. isi raliaza forte scriitoricesti tinere, de la Ramuri,
Luceafarul, Fat-Frumos etc, intemeind pe aceleasi baze ideologice Neamul romanesc (1906) si rev. Floarea darurilor (1907). incepe elaborarea catorva lucrari de anvergura in domeniul istoriei, al istoriei literare etc. In 1907, luand apararea taranilor rasculati, pamfletul sau Dumnezeu sa-i ierte! e un adevarat manifest. Se muta temporar la Valenii de Munte (1908), punand bazele unei originale "fundatii" culturale: tipografie, editura, univ. populara (din 1912); scoate aici rev. Neamul romanesc literar (1908), Drum drepr (1913); editeaza numeroase voi., editii din clasicii romani etc. Membru al Acad. Romane (26 mai 1910). An de an, continua turneele in Occident, cercetand arhive, biblioteci, tinand conferinte la diverse univ. Asidua campanie de sprijinire a luptei pentru eliberarea romanilor transilvaneni ("Liga culturala"), bogata activitate oratorica si politica in preajma si in timpul primului razboi mondial. In timpul refugiului de la Iasi (1916-1918), scoate acolo Neamul romanesc si Drum drept. Intre cele doua razboaie, redeschide univ. populara de la Valeni (1921), reia activitatea "Ligii culturale", intra in politica de partid: presedinte al Consiliului de Ministri (1931-1932); rector al Univ. din Bucuresti (1929-1932), dr. lionoris causa al unor univ. straine, membru coresp. al Acad. franceze, sarbe, poloneze s.a. Numeroase turnee de conferinte in tarile sud-est, central si vest-europene, inclusiv in cele scandinave si in SUA. Pune bazele Scolii Romane de la Paris - Fontenay-aux-Roses (1921) si a celei de la
Venetia (CasaRomena, 1930). Unanim recunoscut ca exponentul cel mai autorizat al spiritualitatii romanesti. intinsa notorietate universala, dobandita si prin lucrarile fundamentale in lb. straine: Geschiclite des Rumanischen Volkes (1905), The Byzantin empire (London, 1907), Geschichte des Osmanischen Reiches (Gotha, 1908), Histoire des Roumains et de leur civilisation (Paris, 1920), Byzance apres Byzance (1934), Etudes byzan-tines (I-II, 1939-1940) etc. Alaturi de prodigioasa activitate a istoricului, IORGA cultiva constant si creatia literara (poezii, dramaturgie, aceasta din urma ilustrand episoade, conflicte si figuri tragice din istoria nationala sau straina: Mihai Viteazul, Cantemir Batranul, Const. Brancoveanu, Doamna lui leremia, Ovidiu, Cleopatra, Moartea lui Dante s.a.) sau genurile paraliterare: O viata de om, asa cum a fost (1934), Memorii, I-VII (1931-1939), Oameni cari au fost (I-IV, 1934-1939), Sfaturi pe intunerec (I-II, 1936-1940). inainte de moarte, proiecta un monumental studiu de Istoriologie umana. Opunandu-se planurilor de aservire a Romaniei fascismului intern si Germaniei hitleriste, IORGA e victima unui odios asasinat politic: rapit din locuinta sa de la Sinaia, e ucis in marginea padurii Strejnic de catre teroristi legionari. In toate domeniile sale de manifestare, IORGA si-a pus amprenta geniului, transfigurand istoria si proiectand literatura pe ecranul istoriei. Asumandu-si, pentru epoca sa, "rolul lui Voltaire" (
G. Calinescu), IORGA a fost un scriitor total.
Interesul pentru fenomenul de creatie, vazut in dezvoltarea sa istorica, dateaza de timpuriu intre preocuparile multiple ale lui IORGA La inceput, el e o prelungire a curiozitatii sale pentru "critica stiintifica", reflex al lecturilor din Gherea, dar si din Guyau, Hennequin s. a" aplicate unor valori romanesti in studiile publicate in Revista romana, Convorbiri literare, reproduse apoi, "cu schimbari", in Schite din literatura romana (I-II, 1893-1894). Admirabilele portrete, desenate cu o mana sigura, ale lui Alecsandri, Balcescu, Bolintineanu, Creanga s. a. pun in lumina, printr-o eruditie savant estompata, resorturile unei gandiri originale, capabila sa descopere liniile de forta ale unei epoci. Centrul de greutate al cercetarii cade pe directia autohtona a literaturii, pe acele valori care au cautat "in literaturile straine indemnuri si nu modele". Ideea era ca, dupa 1860, prin valorile impuse in proza (
N. Balcescu,
C. Negruzzi,
N. Filimon), mai putin in poezie, "evolutia literaturii romanesti urmeaza, hranita de spontaneitatea vie a literaturii populare si fara alta legatura cu cele straine decat aceea care e de nevoie pentru formarea gustului". Interpretarea romantismului romanesc, sublinierea coexistentei lui, de la inceput, cu clasicismul si cu "un realism vioi si puternic" sunt contributii a caror paternitate se uita, din pacate, prea adesea. In 1901,1. publica prima sa lucrare propriu-zis istorico-literara:
Istoria literaturii romane din secolul al XVIII-lea (1688-1821), completata in 1904 cu Istoria literaturii religioase a romanilor pana la 1688 si dusa mai departe, intre 1907-1909, cu cele 3 volume ale Istoriei literaturii romanesti in veacul al XlX-lea de la 1821 inainte (revizuita si augmentata in ed. definitiva din 1925-1933). In 1929, prin viziunea generala a unei Introduceri sintetice si apoi, in 1934, prin Istoria literaturii romanesti contemporane (I. Crearea formei, 1867-1890; II. Crearea fondului, 1890-1934), se incheie imensul efort de studiere a intregii dezvoltari a scrisului nostru literar. Este prima opera de acest gen in cultura romana, deschizand drumul paradoxalului sau continuator, G. Calinescu. Vastei constructii i se adauga insa o serie de lucrari inrudite (Istoria presei romanesti de la primele inceputuri pana la 1916, Art et Litterature des Roumains (1929), Syntheses paralleles, articolele programatice si polemice din epoca Samanatorul, adunate in O lupta literara, 2 voi., 1914-1916 etc. ). Critica de intampinare si de sustinere, practicata de I., insumeaza si ea un impresionant numar de articole, cronici, recenzii, evocari consacrate lui N. Balcescu, G. Baronzi, S. Barnutiu,
P. Ispirescu, N. N. Beldiceanu,
M. Sadoveanu,
Ion Agarbiceanu" class="navg">Ion Agarbiceanu,
Emil Garleanu, IORGA Adam,
D. Anghel,
O. Goga,
V. Eftimiu, Elena Farago,
Lucian Blaga s.a., foarte numerosi. Curiozitatea pentru miscarea literara contemporana nu-i reduce efortul de explicare, prin document sau exegeza, a creatiei clasicilor: Hasdeu, Eminescu, Caragiale, Cosbuc, Creanga, Delavrancea, Vlahuta, St. O. Iosif, Gherea etc. raman in centrul unei cercetari concentrice, ale carei fire conduc mereu spre Eminescu, vazut ca "expresia integrala a sufletului romanesc". Totodata, eruditia lui IORGA determina descoperirea si comentarea unor savuroase opere uitate sau necunoscute: teatrul lui Costache Caragiali, Peregrinul lui Codru-Dragusanu, Misterele Bucurestilor de Bujoreanu, poezia preemines-ciana a lui Baronzi etc. Li se adauga (in acelasi efort de reanimare a interesului contemporan) editiile ingrijite din Asachi, Bolintineanu, IORGA Catina,
V. Alecsandri, C.
A. Rosetti, Al. Sihleanu, Antioh Cantemir, C. Stamati, din poetii "minori" ai epocii Unirii, precum si o editie Eminescu (1925). Eseuri risipite in reviste schiteaza sinteze despre elementele constitutive ale culturii nationale, "originea si caracterul lor", despre profilul nostru spiritual, in context european, in comunitatea romanica sau in aria geografica si istorica a Sud-Estului. Dar sunt vizate si realitati literare straine, cu reflexele lor autohtone: elina, latina, bizantina, armeana, bulgara, neogreaca, polona, rusa, sarba, bulgara, maghiara, suedeza, spaniola si, mai ales, franceza, unde IORGA lasa contributii de prim ordin, precum Idees et formes litteraires frangaises dans le Sud-Est de l Europe (1924) sau Le Romantisme dans le Sud-Est de l Europe. inca din 1891 IORGA da un amplu excurs asupra inceputurilor romantismului (in Arhiva), iar urmarirea interrelationara a literaturilor romanice se finalizeaza in ampla sinteza din 1920 (Istoria literaturilor romanice, 3 voi.).
Prin asemenea studii, IORGA este si initiatorul cercetarilor comparatiste, la o data cand disciplina se afla, in Franta si Germania, la primele ei afirmari. Respingand "eruditia care nu merge catre intelegerea totalului", cat si tehnica unei portretistici dominate doar de "individualul, personalul, anecdoticul, nimicurile din viata fiecaruia", scopul vizat e "acela de a descoperi, hotari si descrie curentele cele mari care stapanesc o literatura". in centrul acestor cadre, hasurate in linii energice, IORGA pune intotdeauna o personalitate cu o mare putere de iradiere (astfel, va vorbi despre "epoca lui D. Cantemir", "epoca lui Petru Maior", "epoca Asachi si Eliad", "regalitatea literara a lui V. Alecsandri" s. a. m. d.), fara a neglija momentele istorice cruciale, cu repercusiuni asupra dezvoltarii formelor literare: 1848, Unirea Principatelor etc. Dincolo de multimea datelor (rezultand din despuierea arhivistica, a presei etc), sunt urmarite mereu "marile legaturi", "legaturile principale ale scrisului romanesc", intregul cerandu-se stapanit de idei ferme si "tesute dupa acelasi sistem". Amprenta conceptiei istoricului (tipism, individualism), prezenta peste tot, nu exclude darurile unei sensibilitati artistice vibrante. Nefi-ind simpla descriere, ci "explicatie", "restitutie", ordonare, istoria are nevoie si de "simtire", gust estetic. Stabilind coordonatele principale ale scrisului romanesc din toate timpurile, IORGA deduce din ele tendinta fundamentala, organica si ascendenta a literaturii noastre. Idee noua in serviciul careia istoricul acumuleaza un imens material, experimenteaza metode noi, foloseste argumente inedite si trage concluzii profunde, alaturi de altele eronate, pe care evolutia ulterioara a cercetarilor le-a amendat sau le-a infirmat energic: ipoteza in problema inceputurilor scrisului in limba romana, paternitatea Cantarii Romaniei, ideologia samanatorista, respingerea de plano a modernismului, sensul restrictiv al domeniilor esteticii sau aprecierile negative despre unii scriitori contemporani, azi consacrati, supraevaluarea (prin revers) a unora minori s. a. Oricum, de la IORGA avem o noua intelegere istorica a dezvoltarii literare, privita intr-o intima comunitate in toate provinciile romanesti si in relatie cu evolutia, paralela, a artei, culturii, istoriei nationale, a celei sud-estice si general europene. Un sanatos principiu de interactiune anima ansamblul: "nu se poate concepe o epoca de inalta literatura fara o activitate puternica a societatii, si nu se poate concepe o activitate puternica a societatii fara un rasunet in literatura". Moderna este si intelegerea schimburilor de valori spirituale vehiculate de la popor la popor, in functie de cat si cum "se potriveste cu spiritul unui popor", imprumutul fiind o grefa, iar nu o legatura, nu o "carja", iar acceptarea lui fiind intotdeauna simptomatica: "ceea ce un popor alege din literatura altui popor, are totdeauna o deosebita valoare pentru aprecierea in acel moment a sufletului acelui popor". Organica, unitara, literatura romana a stiut sa se identifice cu fondul sau national, regasit nu in "exclamatii patriotice", dar in acea "familiaritate" si "intimitate locala" a unui curent subteran "autohton". O literatura "capabila de a se ridica foarte adeseori la sublim si, in acelasi timp, sa se coboare la ce este mai adanc si mai greu de exprimat in fiinta morala a omului". Actiunea critica a lui I., contestabila in reactiile conservatoare si puritane fata de poezia si proza postbelica, se limiteaza la momentul Samanatorului, cu incercarea de a canaliza energiile momentului spre autohtonie (trecut, ruralism, national, moralitate). Accentul polemic si pasional coloreaza intens o "campanie" ce a lasat urme in evolutia creatiei de la 1900; fazele ei sunt expuse de IORGA insusi in O lupta literara (I-II, 1914-1916). in portretistica din Oameni cari au fost (MV, 1934-1939) comentariul critic se dizolva tot mai mult in evocare lirica si proza memorialistica. Cu autentice calitati de narator, IORGA proiecta, din vremea studiilor pariziene, "un roman contemporan si realist", pe care l-ar fi distrus insa. Tentativa epica va fi parasita in profirul notatiilor de calatorie, numeroase, si al evocarii autobiografice. Cea mai frumoasa dintre "prozele" lui ramane O viata de om, asa cum a fost (I-III, 1934), mai cu seama prima parte, consacrata copilariei si adolescentei, unde ideea de confesiune e mai aproape de transfigurarea artei si mai straina de umbrele polemicilor si contradictiilor ideologice care se astern peste a doua jumatate. De la cautarile unei ascendente ce si-a varsat in personalitatea autorului nu putine aluviuni carturaresti, la portretele de un tragic duios al parintilor sau la peregrinarile de familie saracita, dintr-o casa in alta, tot mai mult catre mahalaua nivelatoare, tabloul se populeaza cu figuri de unchi si matusi bizare ocrotind o copilarie plina de privatiuni in decorul unor "odai umbroase, cu miros de sulcina", incarcate de tablouri cu subiecte istorice, menite sa-1 introduca pe copilul sperios intr-o lume ce-i va fi atat de familiara. Un peisaj patriarhal, cu livezi si gradini ocrotitoare, formeaza un spatiu securizam pana la anii de scoala. Evenimentele dramatice (Razboiul de Independenta) patrund estompate in acest fund de Moldova amortita, concurate de umilintele conditiei materiale precare, de nazdravaniile si cruzimile varstei, de emotia primelor lecturi s. a. O "parada a dascalilor", pitoreasca si pestrita, pune pete de culoare stridenta. Dincolo de ciocnirile cu scoala si de incidentele unei biografii careia i-a fost mereu draga lupta, se deseneaza de pe acum vocatia istoriei. Revelatia ei o are in clasa a Vll-a, la lectura unei carti care-i transmite fiorul "istoriei insufletite, singura de tinut in sama", si decizia de a i se dedica; "atunci in mine s-a trezit puterea de a ma pasiona pentru tot ce a fost uman in oameni". Profesiune de credinta tulburatoare, intarita prin descoperirea, intr-o vacanta petrecuta pe mosia unor rude, a lumii rurale, cu amestecul de egloga si tragedie a satului romanesc de atunci. Printre portretele excelente ale dascalilor (Treboniu Laurian, Al. Brandia, V. Burla, Al. Philippide s. a.), se desprinde si aparitia fulguranta a unui Eminescu bolnav, a unui Creanga grotesc - la o adunare dascaleasca - cea nobila si de rara distinctie a unui Odobescu, incisiva - a lui Caragiale,
Duiliu Zamfirescu, Delavrancea s.a. Exceptional ramane autoportretul adolescentului febril, bantuit de fervori contradictorii, confruntandu-se cu peisajul vrajit al Italiei sau cu Biblioteca si Metropola (la Paris, Berlin), in miscari afective de fascinatie si respingere. Vazuta ca o "calatorie in timp si-n evenimente", O viata de om e conceputa si ca "opera defensiva", izvorata din dorinta de a spulbera unele legende interesate, tesute in jurul autorului. Ca IORGA a ales pentru acest pro domo instrumenUil unei naratiuni inzestrate cu toate atributele epice, aceasta venea si dintr-o convingere intima despre virtutile artei, capabile sa ne apropie mai mult de "adevar". Cu totul altul este tonul Memoriilor (I-VII, 1931-1939), de fapt un "jurnal" inaugurat in 1917 si editat pana in 1938: nude, descarnate, cu o expresie concentrata pana la elipsa, "in care vibratia sufleteasca este cu oarecare sistema eliminata" (
Perpessicius). Interesul documentar al acestui "jurnal" atinge toate domeniile vastei activitati a istoricului, omului politic, calatorului si literatului, proiectate pe fundalul marilor zguduiri sociale din timpul primului razboi mondial si din epoca interbelica: lupte parlamentare, criza economica, criza a puterii regale, conflicte dintre partide s. a. Notatia laconica, incolora, retine totusi fragmentele unei lumi crancene, cu intrigi sangeroase, cu voracitati si ambitii fara satiu, in care cercurile palatului si ale unei curti corupte pana la maduva sau culisele politice si academice sunt fixate cu o penita vitriolata, intr-o tonalitate saint-simoniana. Memoriile sunt si expresia unei amare deceptii a fidelitatii de curtean nerasplatit sau batjocorit, traind totusi cu amagirea unor sentimente legitimiste, in naivitatea carora se amesteca nu o data fulgerul prevestitor al cruntului sfarsit. Ele reconstituie tabloul unei disolutii in mijlocul careia naratorul isi asuma functia de Cato si de Socrate predestinat mortii.
Pentru istoricul literar, Memoriile lumineaza si alte realitati - ale vietii artistice, cu relatiile, inveninate sau afectuoase, dintre fostul mentor literar si scriitorii vremii, de la Slavici la Arghezi. Prozatorul isi ia revansa in paginile jurnalelor de calatorie; insemnari din Italia in primul rand, apoi din Franta, Germania, din Orient, din Spania, Portugalia, Anglia, tarile scandinave, Olanda, Polonia s. a. pana in Lumea Noua. Peste tot, ochiul sau e curios sa observe si sa descopere omul, istoria lui, elementele de civilizatie si arta ca expresii ale sufletului colectiv. in Statele Unite ziaristii scriu despre IORGA ca despre "omul ciudat care nu vrea sa vada masinile, ci vrea sa cunoasca suflete omenesti". Zgarie-norii nu-1 impresioneaza, marile uzine "care mananca atata padure, atatea maruntaie ale pamantului, atata viata de om" nu-1 sperie; el cauta "lumea invinsilor", pe indienii din "rezervatiile" triste, peisajul grandios al marilor canioane, asezarile in plina dezvoltare, pastrand ceva din pitorescul patriarhal al pionieratului. Prozatorul vibreaza la natura grozava, romantica, a coastelor salbatice, la mugetul oceanului, la vestigiile geologice si de cultura umana. Pe urmele lui Bolintineanu, la Constantinopol, naratorul e urmarit tot de amintirea istorica, dar si de comentariul operelor de arta (moscheile), sau al spectacolului strazilor cu vacarmul, murdaria si degradarea umana. intr-o cromatica delicata, peisajele Bosforului, ale imprejurimilor capitalei otomane, ale edenicei insule Prinkipo etc. introduc o nota parnasiana. In Spania, "cetatea gotica" Toledo pare transcrierea viziunii plastice a lui El Greco. Cetatile maure, gradinile misterioase, sierrele abrupte si sterpe, eleganta tarancii andaluze sunt surprinse cu un penel indragostit de pasta si culoare. Le- asemenea lui Alec-sandri - un suflet sudic, indragostit de soare, lumina, cromatica. Fugind de brumele nordice (unde admira totusi severele castele din Suedia, incarcate de o istorie neguroasa), el graviteaza mereu spre lumea mediterana, a Greciei si Italiei. Vraja locurilor incarcate de o gratioasa mitologie, eleganta naturii, artei si oamenilor ii furnizeaza stari reiterate de euforie, de la primele sale Amintiri din Italia (1895) pana la Vederi din Grecia de azi (1931), Primele mele drumuri italiene (1936) si Instantenee venetiene (1938). Pe linia Alecsandri - Duiliu Zamfirescu, IORGA da prozei descriptive o patina clasica, franta mereu de placerea romantica de a inviora tablourile cu pete de culoare aprinsa. Reflectia filosofica, meditatia sceptica si indurerata a istoricului uneste cele doua atitudini. Marea revine ca un laitmotiv (peisagistic, meditativ), amintind parca nostalgia unuia din eroii lui Mateiu Caragiale, in excelente pagini ce evoca privelistea ei la Ragusa, la Cattaro, la Lido, la Mangalia sau intr-un text antologic, scris in ultimii ani: Marea, cum am cunoscut-o. Lirismul, chinuit in tipare vetuste, sarace in emotie in opera poetica propriu-zisa, se refugiaza in arta evocatorului si peisagistului. Dincolo de o productie abundenta, fara relief, in teatru (din care, intre tablouri vivante, dramatizari istorice sau pe teme un basm si mitologie nu se salveaza poate decat Doamna lui Ieremia, 1910), IORGA e un autentic artist in proza. Contestarile calitatilor sale scriitoricesti n-au lipsit: G. Calinescu mai sustinea (in 1965) ca "scriitor IORGA n-a fost decat amator si a battons rompus". in schimb, Perpessicius si
Tudor Vianu il revendica pe drept cuvant in galeria prozatorilor marcati de un "puternic temperament". In Arta prozatorilor, analiza textuala releva, spre pilda, sinteza personala a celui ce "a primit in sine si a fructificat mai toate directiile stilistice ale veacului al XlX-lea". O lectura moderna confirma si ea intuitia din 1922 a lui Arghezi, care-1 definea pe IORGA drept "fierbintele scriitor al unei limbi in valvataie".
OPERA
Poezii, Bucuresti, 1893; Schite din literatura romana, I-II, Iasi, 1893-1894; Amintiri din Italia. Gio-sue Carducci, Bucuresti, 1895; Cronicile muntene, Bucuresti, 1899; Opinions sinceres, Bucuresti, 1899; Opinions pernicieuses d un mauvais patriote. Bucuresti, 1900; Istoria literaturii romane in secolul al XVIII-lea, I-II, Bucuresti, 1901; Scrierile Cantacuzinilor, Bucuresti, 1901; Sate si preoti din Ardeal, Bucuresti, 1902; Scenes et Histoires du passe roumain, Bucuresti, 1902; Cuvinte adevarate. Bucuresti, 1903 (ed. II, 1904); Pe drumuri departate, Bucuresti, 1904; Drumuri si orase din Romania, Bucuresti, 1904; Istoria literaturii religioase a romanilor pana la 1688, Bucuresti, 1904; Povestiri, scrisori si cronici, Bucuresti, 1905; Sate si manastiri din Romania, Bucuresti, 1905; Carti si scriitori romani din veacurile XVII-XIX, Bucuresti, 1906; Prin Bulgaria la Constantinopole, Bucuresti, 1907; Istoria literaturii romanesti in veacul al XlX-lea, I-II, Bucuresti, 1907-1909 (ed. revizuita si augmentata, 1925-1933); Pasarea maiastra, Valenii de Munte, 1909; Pilde filosoficesti, Valenii de Munte, 1909; Poesii ale scriitorilor din epoca Unirii, Valenii de Munte, 1909; Balada populara romaneasca, Valenii de Munte, 1910; Doamna lui Ieremia Voda, drama, Bucuresti, 1910; Poetii romani de supt stapanirea ruseasca, Valenii de Munte, 1910;
Cugetari, Valenii de Munte, 1911 (ed. noua ingrijita de B. Theodorescu, 1968, 1972); Oameni cari au fost, Valenii de Munte, 1911; Gh. Asachi ca tipograf si editor. Bucuresti, 1912; Trei drame (Doamna lui Ieremia, Gheorghe Lazar, Contra Patriei), Valenii de Munte, 1912; Note de drum. Prin Germania, Valenii de Munte, 1913; Constantin Brancoveanu, drama in cinci acte. Valenii de Munte, 1914; Cinci conferinte despre Venetia, Bucuresti, 1914; O lupta literara, I-II, Valenii de Munte, 1914-1916; Pagini despre Serbia de azi, Bucuresti, 1914; Spiritul public si literatura in epoca Unirii, Bucuresti, 1915; Carti reprezentative in istoria omenirii, I-IV, Bucuresti, 1916-1931; Opere necunoscute ale lui C. Negruzzi, Iasi, 1918; Antlwlogie de la literature roumaine. Introduction historique et notices. Paris, 1920 (in colab. cu S. Gor-ceix); Cantemir Batranul, drama in cinci acte, Bucuresti, 1920; Un domn pribeag, drama in cinci acte, Bucuresti, 1920; Istoria literaturilor romanice, I-III, Bucuresti, 1920; Mihai Viteazul, drama in cinci acte, Bucuresti, 1920; In Franta. Drumuri ale unui istoric. Bucuresti, 1921; Din opera poetica a lui
N. Iorga, Craiova, 1921; Pagini de critica din tinerete, Craiova, 1921; Tudor Vladimirescu, drama in cinci acte, Craiova, 1921; Moartea lui Dante. Moliere se razbuna. Doua comemorari, Craiova, 1922; Omul care ni trebuie, piesa in trei acte, Craiova, 1922; Zidirea manastirii Arges, un act, Craiova, 1922; Contes roumains. Paris, 1923; Sarmala, amicul poporului, piesa in trei acte, Craiova, 1923; ldees et formes litteraires francaises dans le Sud-Est de l Europe, Paris, 1924; Note polone. Bucuresti, 1924; La Roumanie pittoresque. Paris, 1924; Les icrivains realistes en Roumanie comme temoins du changement de milieu au XlX-e siecle, Paris, 1925; Istoria literaturii romanesti, I-III, Bucuresti, 1925-1933; Isus, drama in cinci acte, Craiova, 1925; La societe roumaine au XlX-e siecle dans le theatre roumain. Paris, 1926; Cateva zile prin Spania, Bucuresti, 1927; Fata babei si fata mosneagului, legenda dramatica in cinci acte, Valenii de Munte, 1927; Medaillons d histoire litteraire bysantine. Paris, 1927; Cleopatra, piesa in cinci acte, Bucuresti, 1928; Livres populaires dans le Sud-Est de / Europe, Bucuresti, 1928; Tara latina cea mai departata in Europa: Portugalia. Note de drum si conferinte. Bucuresti, 1928; Art et Litterature des roumains. Paris, 1929; Fratele pagan, drama in cinci acte, Valenii de Munte, 1929; Tari scandinave: Suedia si Norvegia. Note de drum si conferinte, Bucuresti, 1929; Privelisti elvetiene. Bucuresti, 1930; America si romanii din America. Note de drum si conferinte. Valenii de Munte, 1930; Fiul cel pierdut, drama in trei acte. Ploiesti, 1930; Sfantul Francisc, drama in cinci acte. Valenii de Munte, 1930; Casandra, piesa in cinci acte, Valenii de Munte, 1931; Ovidiu, poem dramatic in cinci acte, Valenii de Munte, 1931; Memorii, I-VII, Bucuresti, 1931-1939; Vederi din Grecia de azi. Bucuresti, 1931; O ultima raza, piesa in cinci acte, Valenii de Munte, 1932; Catapeteasma rupta-n doua, drama in cinci acte, Valenii de Munte, 1934; Moartea lui Asur, drama in cinci acte, Bucuresti, 1934; Istoria literaturii romanesti contemporane, I-II, Bucuresti, 1934; O viata de om, asa cum a fost, I-III, Bucuresti, 1934; Oameni cari au fost, I-IV, Bucuresti, 1934-1939 (ed. ingrijita pref. si note de IORGA Roman, I-II, 1967); Sangele lui Minos, drama in cinci acte, Valenii de Munte, 1935; Un biet mosneag si un doge, drama in cinci acte, Valenii de Munte, 1936; Primele mele drumuri italiene. Bucuresti, 1936; Sfaturi pe intunerec, I-II, Bucuresti, 1936-1940; Zbor si cuib, comedie in trei acte, Valenii de Munte, 1937; Instantanee venetiene. Bucuresti, 1938; Razbunarea pamantului, tragedie antica in trei acte. Valenii de Munte, 1938; Regele Cristina, drama in cinci acte. Bucuresti, 1939; Moartea lui Alexandru, drama in cinci acte, Bucuresti, 1939; Toate poeziile lui N. lorga, I-II, Valenii de Munte, 1939-1940; Vagabondul, drama in trei acte. Bucuresti, 1940; Pagini alese, I-II, antologie si ed. de M. Berza, Bucuresti, 1965; Istoria literaturilor romanice in dezvoltarea si legaturile lor, ed. ingrijita, note si pref. de Al. Dutu, Bucuresti, 1968; Scrieri despre arta, antologie si pref. de B. Theodorescu, Bucuresti, 1968; Studii literare, I-II, ed. ingrijita si cuvant introductiv de B. Theodorescu, Bucuresti, 1969; Corespondenta , ed. ingrijita, note si cuvant inainte de M. Oprescu, Bucuresti, 1969; Ultimele, ed. si comentariu introductiv de S. Neagoe, Bucuresti, 1971; Peisagii, ed. ingrijita de
M. Zaciu, Cluj, 1972; Evocari din literatura universala, ed. ingrijita de Liliana lorga Pippidi, cu o pref. de Al. Dutu, Bucuresti, 1972; Teatru, I-II, ed. ingrijita de V Iova, pref. de M. Vaida, Bucuresti, 1974-1980; Privelisti din tara, cuvant inainte de Zoe Dumitrescu-Busulenga, ed. ingrijita, note, glosar, indice si tabel biobibliografic de V Nedel, Bucuresti, 1974; Oameni cari au fost, antologie, ed. ingrijita, note si comentarii de V si Sanda Rapeanu, studiu introductiv de V Rapeanu, Bucuresti, 1975; Orizonturile mele. O viata de om, asa cum a fost, ed. ingrijita de V si Sanda Rapeanu, studiu introductiv, note, comentarii, indice de V. Rapeanu, Bucuresti, 1972 (ed. II, III, 1976; IV, 1982; V, 1984); Pagini alese din insemnarile de calatorie prin Ardeal si Banat, ed. ingrijita, pref. si tabel cronologic de L. Cursaru, Bucuresti, 1977; Istoria literaturii romanesti. Introducere sintetica, ed. si postfata de
M. Ungheanu, Bucuresti, 1977 (alta ed., 1988); O lupta literara, I-II, ed. ingrijita de V si Sanda Rapeanu, studiu introductiv, note si comentarii de V. Rapeanu, Bucuresti, 1979; Calatorii peste hotare, I-II, ed. ingrijita, pref. si tabel cronologic de L. Cursaru, Bucuresti, 1980; Eminescu, ed. ingrijita, studiu introductiv, note si bibliografie de N. Liu, Iasi, 1981; Teatru si societate, antologie si note de Gabriela Moldoveanu, studiu introductiv de V Rapeanu, Bucuresti, 1986; Carti reprezentative in viata omenirii, I-II, dupa note stenografiate, ed., note, comentarii si postfata de M. Gherman, Bucuresti, 1991; In lupta cu absurdul revizionism maghiar, ed. de M. Ungheanu, Bucuresti, 1991; Politica externa a Regelui Carol 1, introducere, note asupra ed. de V. Radulescu, text adaptat si prelucrat de Marilena Radulescu, Bucuresti, 1991; Scrisori catre Catinca, 1900-1939, editate de A. Pippidi, cu un cuvant inainte de Liliana lorga Pippidi, Bucuresti, 1991; Istoria romanilor in chipuri si icoane, Bucuresti, 1992; Istoria romanilor pentru poporul romanesc, I-II, ed. de Gh. Penelea Filitti, Bucuresti, 1993; Pagini de critica literara, antologie, pref., note si comentarii de V Rapeanu, Bucuresti, 1994; Neamul romanesc in Basarabia, I-II, ed. de IORGA Datcu, Bucuresti, 1995-1997; Sfaturi pe intuneric, I-II, ed. si note de V. Rapeanu si Sanda Rapeanu, Bucuresti, 1996; Regina Maria. Cu prilejul incoronarii, Iasi, 1996; Regele Ferdinand. Cu prilejul incoronarii, Iasi, 1996; Peisagii, antologie, pref., note si glosar de M. Zaciu, Cluj-Napoca, 1998. Traduceri: Puskin, Tiganii, Valenii de Munte, 1908; Goldoni, Hangita, Brasov, 1914; Maria, Regina Romaniei, Tara mea. Partea I-II, trad. din englezeste de ~, Iasi, 1917 (ed. III, 1919); Contes roumains, transposes en francais par ~, Paris. 1933; Eschyle, Prometeu inlantuit, in patru perdele si doua tablouri, prologul si traducerea de ~, Bucuresti, 1940.
REFERINTE CRITICE
B. Theodorescu, Bibliografia istorica si literara a lui N. lorga (1890-1934), 1935;
E. Lovinescu, Istoria , I, II; Perpessicius, Mentiuni, III; G. Calinescu, Istoria ;
T. Vianu, Arta ; B. Theodorescu, N. lorga, 1943;
D. Micu, Istoria , II, 1965;
L. Petrescu, in Studia Universitatis "Babes-Bolyai", Series Philologia, fascicula I, 1966;
S. Cioculescu, in Revista de istorie si teoria literara, nr. 1, 1966; M. Zaciu, Masca; B. Theodorescu, N. lorga, 1968;
C. Ciopraga, Literatura ; N.
Grigoras, Gh. Buzatu, N. lorga, omul si opera, 1971; Mircea Popa, Spatii literare, 1973; IORGA Rotaru, O istorie I; E. Lovinescu, Scrieri, IV, VI, 1975; B. Theodorescu, N. lorga. Biobibliografie, 1976; /V. lorga, l homme et l oeuvre a ioccasion du centieme anniver-saire de sa naissance, 1972; Scrisori catre N. lorga, I, ed. ingrijita de B. Theodorescu, 1972; Bianca Valota Cavallotti, Nicola lorga, Napoli, 1977; N. Iorga interpretat de ~, 1979; V. Rapeanu, Cultura si istorie, I-II, 1979-1981;
D. Zamfirescu, N. Iorga. Etape catre o monografie, 1981; V. Netea, in Vatra, nr. 7, 1982;
M. Anghelescu, in Transilvania, nr. 12, 1983; S. Cioculescu, in Romania literara, nr. 45, 1983; IORGA Niculescu, in Teatrul, nr. 3, 1983; P. Turlea, in Manuscriptum, nr. 4, 1983; idem, in Magazin istoric, nr. 8, 1983;
F. Aderca, Contributii critice, 1983;
C. Cublesan, Teatrul, intre civic si etic, 1983; L. Kalustian, Simple note, III, 1983; P. Mareea, Concordante si controverse, 1983; M. Anghelescu, in Transilvania, nr. 12, 1983;
Z. Ornea, in Romania literara, nr. 16, 1983; M. Zaciu, Viaticum, 1983;
Doina Modola, Dramaturgia romaneasca intre 1900-1918, 1983;
E. Papu, Motive literare romanesti, 1983; V. Netea, Interviuri din literatura romana, 1983; T. P. Avram, Confluente literare romano-maghiare, 1984; S. Cioculescu, in Romania literara, nr. 6 si 14, 1984; N. Mecu, in Viata Romaneasca, nr. 7, 1984; IORGA Adam, Planetariu, 1984; C. Ciopraga, Propilee, 1984; D. Pacu-rariu, Scriitori si directii literare, 1984; IORGA Zamfirescu, Teatrul romantic european, 1984; Z. Ornea, Actualitatea clasicilor, 1985; Elena Tacciu, Romantismul romanesc, II, 1985; M. Anghelescu, in Transilvania, nr. 4, 1986; V. Rapeanu, Scriitori dintre cele doua razboaie mondiale, 1986; M. Dinuta, N. Iorga si creatia populara, 1986; N. Dragos, M. Stoian, Drumet in calea lupilor. Filmul unei existente reale liber interpretata, 1987;
M. Muthu, Alchimia mileniului, 1989; P. Seicaru, Nicolae lorga, 1990;
Nicolae Iorga. Opera, omul, prietenii, 1992; V. Rapeanu, Nicolae Iorga, 1994; D. Micu, in Luceafarul, nr. 24, 1996;
A. Sasu -
Mariana Vartic, Dramaturgia romaneasca, III; Z. Ornea, in Romania literara, nr. 4, 1996; idem, ibidem, nr. 10; 33; 42, 1997; idem, ibidem, nr. 23; 43, 1999;
R. Munteanu, in Luceafarul, nr. 33; 34, 1999.