Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Maitreyi - CAPITOLUL 3 de Mircea ELIADE




Astazi am rasfoit multa vreme jurnalul meu din Assam. Cu cita truda descifram insemnarile de peste zi si le transcriam in caietul inceput o data cu noua mea viata.
Eram cuprins de un sentiment ciudat: ca traiesc o existenta de pionier, ca munca mea de constructii ferate in jungla este mult mai eficace pentru India decit o duzina de carti asupra ei, ca lumea aceasta atit de veche si munca noastra laolalta atit de noua isi asteapta inca romancierul; caci o alta Indie decit cea a reportagiilor de calatorie si a romanelor mi se dezvaluia mie atunci, printre triburi, alaturi de oameni cunoscuti pina atunci numai etnologilor, alaturi de flora aceea otravita a Assamului, in ploaia continua, in caldura umeda si ametitoare. Voiam sa dau viata acestor locuri inecate in feregi si liane, cu oamenii lor atit de crunti si inocenti. Vroiam sa le descopar estetica si morala, si culegeam zilnic anecdote, luam fotografii, schitam genealogii. Cu cit ma afundam mai mult in salbaticie, cu atit crestea in mine o nestiuta demnitate si un nebanuit orgoliu.
Eram bun si drept in jungla, mai corect si mai calm ca in orase.
Dar ploile Ce nopti de lupta cu neurastenia, ascultind ritmul acela neuitat al apei pe acoperis, revarsari fara pomina, zile intregi, intrerupte numai de ceasuri cu bura pulverizata si fierbinte, prin care treceam ca printr-o sera, caci picaturile acelea nevazut de mici purtau cele mai istovitoare parfumuri, si anevoie puteam rabda capul plecat, ci trebuia sa-l rastorn pe umeri si sa alerg cu narile si buzele rasfrinte. Stateam serile in odaia mea confortabila si racoroasa sau ma plimbam pe veranda bungalow-ului incercind sa regasesc gustul tutunului (pe care nici cele mai exagerate precautii ale mele nu-l ferisera de umezealA), si citeodata simteam ca n-am sa mai pot indura. Imi venea atunci sa string pumnii si sa lovesc lemnul balustradei, sa urlu si sa pornesc prin ploaie afara, in intunerec, oriunde, intr-un tinut in care cerul sa nu toarne vesnic si iarba sa nu fie atat de inalta, de umeda, de carnoasa. As fi vrut sa vad iarasi flori, sa ma plimb pe cimpii, asemenea celor din Tamluk, sa simt briza sarata sau vint uscat de desert, caci aburii si miresmele acelea vegetale ma innebunisera.


Eram singur cu cei trei servitori si paznicul bungalow-ului, si cind pica vreun calator, inspector la vreo plantatie de iuta sau departament-agent, sau negustor de ceai in drum spre China, beam impreuna o sticla de whisky. Beam in fiecare seara, cum terminam inspectiea si veneam la bungalow sa-mi iau baia. Era un ceas in care anevoie imi mai simteam carnea; daca ma zgiriam atunci, nu ma durea. Si totusi imi simteam nervii ca o plasa de argint-viu, tremuram, aveam rasuflarea fierbinte, ameteam de cite ori trebuia sa ma ridic de pe scaun si priveam in gol, fara vointa, fara timp. Feciorul imi aducea pe masuta sticla de whisky si butelia cu soda, si beam rar, cu barbia rezemata pe piept, in pijama, intins moale pe chaise-longue-ul portativ, pina ce simteam o caldura blinda dezmortindu-mi trupul si, atunci, saream in sus, imi stringeam timplele, ma imbracam si plecam sa ma plimb prin ploaie. Respirind vazduhul acela cu picaturi pulverizate si calde, tinjeam la o viata modesta si fericita, o ferma prin apropierea unui oras, unde as fi putut ajunge in fiecare zi cu automobilul. Eau ceasurile mele de slabiciune acele rataciri prin ploaie. Ramineam pina ce ma apuca pofta de lucru sau de somn. Dormeam mult si greu, mai ales cind am lucrat acele trei saptamini la patruzeci de mile nord de
Sadyia. Veneam la bungalow cu masina, citeodata chiar dupa miezul noptii, caci trebuia sa ocolim drumurile joase si alegeam numai soselele de pe panta. Adormeam imbracat si nespalat, dupa ce inghiteam o ceasca de ceai cu rom mult si chinina, caci a doua zi, inainte de noua, trebuia sa fim porniti la drum. Neglijasem tot mai mult toaleta. Nu mai era nici un alb prin toata regiunea in acele luni de monsoon in toi; numai citeva familii de eurasieni, la care ma abateam citeodata, din plictiseala, ca sa mai aud vorbindu-se englezeste si sa bem impreuna.
Duminecile, in timp ce servitorii mei plecau cu trenul la Shillong dupa provizii, dormeam pina la prinz, ma desteptam cu capul greu si cu gura incleiata si ramineam ziua intreaga in pat, transcriindu-mi in jurnal insemnarile. Voiam sa public mai tirziu o carte despre adevarata viata a albului in Assam si ma analizam cit puteam mai precis; zilele mele de marasm si neurastenie, alaturi de zilele, mai numeroase, fireste, de pionierat, de orgolios efort, de crestere.
In tot decursul lui iulie n-am fost decit o singura data la Shillong si, acolo, am sorbit soarele, am vazut iarasi cinematograf, mi-am reparat patefonul, mi-am cumparat romane politiste, singurele pe care mai eram in stare sa le citesc de cind venisem in
Assam. Totusi, stiam ca munca mea e bine apreciata la centru, si aceasta nu prin agentul nostru din Shillong, ― un irlandez ingimfat, care incercase sa ma faca sa astept la usa ―, ci direct de la Narendra Sen, care-mi scria aproape saptaminal citeva rinduri dictate dactilografului, calde si prietenesti. In octombrie aveam concediu o luna. Dar puteam veni la Calcutta si pe la mijlocul lui august, daca predam raportul si incheiam inspectia si reparatia acelor puncte difieile din apropierea Sadyiei.
S-a intimplat insa ceva de care ma temeam, in ceasurile mele de totala depresiune.
La inceputul lunii august m-am imbolnavit de malaria, o malaria grava, intovarasita de un surmenaj nervos. Venisem cu citeva ceasuri mai devreme la bungalow si mi s-a parut ceaiul fara nici un gust. Aveam febra si tremuram. M-am culcat dupa ce inghitisem trei pahare cu brandy, amintindu-mi sfaturile lui Harold. Dar a doua zi am inceput sa aiurez, si fiind chemat un eurasian, mr. Frank, el intelese ca e malaria, si m-au dus chiar in dupa-amiaza aceea la Sadyia. Soarele ardea de minune, si vedeam flori si paseri, iar in gara m-a zguduit prezenta unei femei; nu mai intilnisem femei albe de patru luni.
De-atunci nu-mi mai amintesc nimic. Stiu ca am fost dus la Shillong si instalat in spitalul european de acolo, ca s-a telegrafiat la Calcutta si, pina sa soseasca inlocuitorul meu, a venit mr. Sen sa ma vada, la spital. Peste cinci zile, intr-un compartiment clasa I, cu doua surori de caritate si cu Harold, plecam spre Calcutta, unde am fost internat direct in spitalul de medicina tropicala.
M-am desteptat intr-o dimineata si am privit surprins incaperea aceea aiba ― mirosind a zahar ars si a amoniac ― si pe doamna care citea confortabil intr-un jet aproape de fereastra. Citeva minute am ascultat suierul ventilatorului, incercind sa aflu cine imi vorbise mie, chiar atunci, de Lord Jim al lui Joseph Conrad. Il auzisem, ii stiam glasul si cit n-as fi dat sa ma pot ridica din pat si sa-i spun ca romanul e mediocru, ca nici pe departe nu-l pot asemana cartii mele favorite Almayer s Folly, scrisa de Conrad in tinerete.
― Cine n-a citit Almayer s Folly nu cunoaste inca talentul lui Conrad, spusei eu tare catre doamna care isi continua lectura cu fata intoarsa catre fereastra.
― Dumnezeule! Vasazica, n-ai surzit?! exclama surprinsa la culme doamna, apropiindu-se de mine si su-nind. Vrei ceva?
― Vreau sa ma rad, spusei eu calm, mingiindu-mi obrajii, pe care-i simtii scofilciti si reci sub barba crescuta in voie. Va rog sa ma iertati daca ma prezint astfel in fata d-niei voastre. Cred ca am fost adus aici in timp ca aiuram. Va rog inca o data sa ma iertati.
Femeia rise cu pofta. Apoi, serioasa deodata:
― Bine ca v-ati venit in fire. Desperasem. Ar trebui sa telefonez d-lui Carr. Bietul baiat a intrebat in fiecare zi de d-stra.
Gindul ca Harold s-a interesat de mine m-a miscat atit de profund, incit ma podidira lacrimile. Mi se parea ca sunt singur, parasit undeva fara prieteni si fara cunoscuti, si mi-era teama de moarte. Ma vedeam mort aici, la cinci saptamini departare de tara mea, si gindul acesta ma paraliza, frica imi inghetase obrajii.
― Ce ai? intreba ciudat doamna.
― Nimic; vreau sa ma rad, mintii eu, caci mi se parea ca n-are sa ma inteleaga.
Dar lacrimile nu conteneau, si atunci o intrebai soptit:
― Credeti ca am sa ma fac bine, ca am sa mai vad New Yorkul si Parisul? Am sa mai fiu iarasi zdravan?
Nu-mi aduc aminte ce a raspuns, desi ziua desteptarii mi-a ramas bine fixata in minte. Au venit citiva doctori, europeni, apoi a intrat Harold, care mi-a strins mina douatrei minute in sir.
― Bine, ma?! Bine, ma?! intreba el, privindu-ma.
Mi-a spus o multime de lucruri care m-au amuzat: Geurtie flirteaza acum cu un manager de la "Middle Bank", un tip subtire, care nu indrazneste decit s-o sarute si o duce la cinema in locuri de trei rupii si opt annas. Norinne, casatorita, e mai putin frumoasa. In odaia mea din Wellesley Street s-a mutat o familie da anglo-indieni sarmani; el, tinar, aduce fetite de scoala in odaie si le pipaie in fata nevestei, insarcinata in ultima luna, care ii spune:
― Jack, iar ai sa te turburi
In timp ce noi vorbeam prostii, veni, ingierul, care imi strinse mina cu caldura si ma mingie pefrunte, privindu-ma lung. I-l prezentai pe Harold, care-i spuse obraznic:
― Incintat sa va cunosc, mr. Sen.
― Alln, ai intrecut masura lucrind. de aceea si cazut bolnav, ma consola inginerul. Sa n-ai nici o grija, am aranjat eu totul
Vedeam ca e stinjenit de Harold si ca mi-ar fi spus mai multe, daca am fi ramas singuri. A fagaduit sa revina a doua zi, pe seara, dupa ce va termina lucrul.
― Tipul asta e groaznic, reflecta Harold. Ma mir de ce-ti poarta atita interes. Nu cumva vrea sa te insoare cu fiica-sa?
― Esti absurd, Harold, ma revoltai eu ipocrit, rosind.
Imaginea Maitreyiei, de care ma despartisem de mult, imi aparu iarasi in fata ochilor, de asta data mai calda, mai umana, aproape zeflemitoare, cu zimbetul ei fardat (caci, ceea ce e curios, fata ei si fata d-nei Sen se implineau una pe alta in memoria mea, si gura inrosita de pan a mamei trecea alaturi de ochii mari si parul negru, adunat pe ceafa, al feteI). Ramasei citeva clipe contemplind-o, cu o mirare si o dulce suferinta ispitindu-mi sufletul (sa fi fost absenta ei. sa fi fost teama ca in curind-va trebui s-o vad si poate sa-i vorbesc?). Prezenta lui Harold mi se paru deodata o impietate, si nu stiam cum sa-mi explic sentimentul acesta ciudat; nu era in nici un caz dragoste, si nici respect nu era, pentru ca Maitreyi mi se paruse pina atunci o bengaleza ingimfata si stranie, care dispretuieste albii si e atrasa totusi de ei. Tot ce mi-a spus Harold nu m-a mai interesat. As fi vrut sa plece, sa pot ramine singur. Se intimplau prea multe intr-o singura zi.
Printre acele multe ghiceam prea bine ca se afla si ima-ginea Maitreyiei, rasarita deodata intr-o constiinta scapata de febra, imagine pe care nu stiam unde s-o asez si ce sa-i spun cind ea va ajunge prezenta.
Nu fusesem niciodata bolnav, si convalescenta aceasta, care se vestea lunga, ma nelinistea. As fi vrut sa zvirl de pe mine cearceaful, sa-mi caut pe undeva hainele si s-o pornesc haihui prin Calcutta, de luminile careia mi-era dor. As fi vrut sa ajung in "Orasul chinezesc" si sa maninc ciau ― acei taitei fierti in unt, cu praz si vegele multe, cu homari si galbenusuri de oua ― si sa ma opresc la intoarcere la "Firpos", sa ascult jazz-ul cu un cocktail bun in fata. Toata sanatatea mea de alb orgolios se impo-trivea regimului anost al sanatoriului. Nu puteam face nimic, nici cel putin fuma.


Ma plingeam a doua zi fetelor, ― Geurtie si Clara ―, care venisera cu ciocolata, tigari si fructe:
― As vrea sa fug de aici si sa-mi fac de cap.
Harold planuia un chef monstru, cu prelungire la Lacuri, in noaptea cind voi iesi din sanatoriu. Geurtie, precisa, cauta o bucata de hirtie si un creion, ca sa faca liste invitatilor. Pe cei doi Simpson nu ii va chema, pentru ca Isaac se ascunde prin colturi si bea whisky pur, iar Gerald fura tigari; l-a vazut chiar ea la logodna Norinnei. Va trebui, neaparat, s-o invitam pe Catherine, care a intrebat tot timpul de mine si i-a parut atit de rau cind a aflat ca sunt bolnav la sanatoriu. Despre fratii Huber, cu frumoasa Ivy, vom mai vorbi. Ceilalti se stiu.
Ascultind-o cum inseamna nume si decide pentru mine, nu stiam daca trebuie sa ma intristez sau sa ma amuz. O priveam, si ochii imi alunecau adesea de pe chipul ei in gol.
― D-l Sen, anunta sora.
Am avut atunci aceeasi dezorientare pe care o am de cite ori trebuie sa pun fata in fata pe un indian pe care il respect cu tineri sau tinere eurasiene. Fetele au intors curioase capetele catre usa. A intrat, cu acelasi zimbet largindu-i gura, Narendra Sen; iar dupa el, cu ezitari si pasi moi, Maitreyi. Am simtit cum mi se opreste inima si mi-am dat indata seama ca sunt nebarbierit de o zi, ca ma aflu intr-o pijama streina care ma defavorizeaza, ca, in sfirsit, sunt ridicul. Am strins mina inginerului, prefacindu-ma suferind (ca sa-mi acopar orice eventuala ineptiE), si am dus palmele la frunte, salutind cu o comica seriozitate pe Maitreyi. Dar care nu-mi fu mirarea cind, prezentind-o felelor, se indrepta hotarit catre ele si la strinse miinile, intrebindu-le politicos:
― How do you do?
― Fiica-mea cunoaste doua coduri de eleganta, rise inginerul (tragind cu ochii la
Geurtie, pe care a spionat-o apoi tot timpul, mai ales dupa ce spunea ceva de spiriT).
Codul acesta, occidental, il aplica insa numai fata de doamne si domnisoare.
Eu stam ca pe ghimpi. Fetele incepura sa vorbeasca intre ele, chemindu-l si pe
Harold, iar inginerul explica ceva in bengali fiicei sale, care privea jur-imprejur cu o curiozitate aprinsa si zeflemitoare totodata. Atunci am observat ca, de cite ori asculta atent ceva care i se spune cu seriozitate, pe buzele Maitreyiei flutura un imperceptibil zimbet de ironie, de salbatec sarcasm, pe care anevoie l-ai fi crezut aievea pe fata aceea atit de inocenta si inspaimintata. Ma intrebam atunci putin miniat de stingacia mea, ce ma turbura in prezenta acestei fete, care nu are nimic fascinant, pe care n-as putea-o iubi niciodata, cu care ma voi intilni sporadic si inutil.
― Cind veniti la noi, domnule Allan?
Glasul ei suna straniu, si cei trei intoarsera capetele s-o priveasca.
― Indata ce ma voi face bine (Si ezitai, caci nu stiam cum sa-i spun: miss nu se potrivea, devi nu indrazneam; incurcatura ma facea sa rosesc si incepui sa ma scuz.)
Iertati-ma daca m-ati gasit nebarbierit si odaia asa cum e, deranjata. M-am simtit atit de rau astazi (si schitai acelasi gest fals, de extenuare, rugindu-ma in gind sa plece odata si sa curme o situatie care mi se parea insuportabilA).
― Stii, Allan, ca m-am hotarit sa te invit sa locuiesti la mine, vorbi inginerul. Sotia mea mi-a dat ideea. D-ta nu esti obisnuit cu mincarile acestea de la noi si, daca va trebui sa ramii in Calcutta, mi-e teama ca viata de aici, asa cum esti slabit de boala, te va ruina. Apoi, mai e un lucru; ai economisi o suma importanta de bani si, dupa un an, doi, ai putea pleca sa-ti vezi familia. Pentru noi, prezenta d-tale cred ca nu mai e nevoie sa-ti spun
Isi incheie vorba cu acelasi zimbet umed si lung de broasca. Maitreyi ma privi drept in ochi, fara sa-mi spuna ceva, fara sa intrebe, asteptind. Ce ciuda mi-e acum ca n-am notat indata dupa plecarea lor foarte turburatoarea stare de suflet pricinuita de cuvintele lui Narendra Sen. Mi-aduc aminte vag (si vagul acesta se datoreste nu atit departarii in timp, cit nenumaratelor sentimente si revolte pe care le-am incercat eu deatunci si care aproape au neutralizat, au estompat in cenusiu si banal preliminariilE), miaduc aminte ca strigau in mine doua suflete; unul ma indemna catre viata noua, pe care nici un alb, dupa stiinta mea, nu o cunoscuse de-a dreptul din izvor, o viata pe care vizita lui Lucien mi-o relevase ca pe o minune, pe care prezenta Maitreyiei o facea mai tainica si mai fascinanta ca o legenda, catre care ma simteam atras si dezarmat; si celalalt suflet se revolta impotriva conspiratiei acesteia din umbra a sefului meu pentru a-mi paraliza libertatea si a ma implica intr-o existenta cu rigori si mistere, unde petrecerile mele tineresti vor trebui sacrificate, bauturile excluse, cinematografele rarite. Simteam tot atit de organic si tot atit de "ale mele" ambele indemnuri. Dar nu puteam intirzia peste masura raspunsul si multumirile mele.
― Va ramin atit de indatorat, mr. Sen. Dar mi-e teama sa nu va deranjez, inginai eu cu ochii la fete, care savurau cu ciuda prizonieratul meu (inginerul si cu Maitreyi erau chiar Iinga pat, Harold si fetele aproape de fereastrA).
― Nu vorbi prostii, rise Narendra Sen. Sunt atitea odai iibere, jos, linga biblioteca. Si apoi, prezenta d-tale va fi inca un ferment in opera de civilizare a familiei mele, credema.
(A spus asta pe un ton ironic? ma intrebam.)
Imi aduc aminte ca, vorbind odata cu fetele despre inginer si despre frumoasa lui fiica, le-am spus in gluma ca am nevoie de ajutorul lor, si iata cum: daca ne vom intilni,
― fiind de fata si inginerul, si ele, si eu ―, Geurtie sa ma intrebe inocenta: "Allan, ce-ti mai face iubita?" Eu ma voi preface stingherit, voi incerca sa fac semne, dar Geurtie va vorbi inainte: "Haide, nu te mai preface ca nu stii despre cine e vorba! Te intreb ce mai face Norinne (sau Isabel, sau Lilian, orice nume de fata ii va veni in mintE)?"
Uitasem aproape de gluma aceasta, cind Geurtie se indrepta catre mine si ma intreba, clipind sireata din ochi:
― Allan, ce-ti mai face iubita?!
Si, fara sa mai astepte un raspuns (Inginerul ramase cu zimbetul inghetat pe buzele lui groase, Maitreyi ridica usor capul s-o priveascA), Geurtie continua, pare-se foarte bine dispusa:
― Haide, nu te mai preface! Trebuie s-o intrebi si pe ea inainte de a te muta la mr.
Seri, Nu e asa?
― Fara indoiala, incuviinta, incercind sa rinjeasca, inginerul.
Maitreyi o privea cu o adevarata mirare, apoi isi pironi privirile in ochii tatalui.
― Ti-am adus ceva de citit, Allan, vorbi inginerul repede, ca sa curme scena. Fiica mea a ales Out of the East a lui Lafcadio Hearn. Dar acum e prea tirziu ca sa-ti mai citeasca.
― N-am sa pot ceti deloc, babà, vorbi Maitreyi. Englezeasca mea e incomprehensibila (spuse cuvintul acesta cu o vadita grija de pronuntie si accenT).
― Dar, Allan, nu mi-ai spus nimic despre iubita ta, reveni Geurtie, nemultumita ca interventia ei n-a cores-puns asteptarilor.
― Oh. Lasa-ma, ca n-am nici o iubita! strigai eu, infuriat si de prostia mea, si de prostia ei.
― Minte, spuse ea mai incet, aproape confidential, catre inginer. E un mare crai
Scena. Inginerul isi privea fiica zapacit si incurcat. Maitreyi ii privea pe toti cu ochii ei absenti, inumani. Harold credea ca batalia a fost cistigata si-mi facea semne de linga fereastra. Mie mi se parea totul ridicul la culme; si, cum intr-o situatie ridicula sunt incapabil sa iau vreo hotarire, ci astept sa intervina vreo minune s-o curme, imi fixasem ochii intr-un punct fix si-mi frecam fruntea, sa ma scot astfel din eventual printr-o durere mimata.
― E timpul sa-l lasam pe Allan sa se odihneasca, spuse mr. Sen, stringindu-mi mina.
― Venim si noi acum, adaoga Harold, luindu-si ramas-bun de la inginer si de la
Maitreyi (pe care, de altfel, nu stia cum s-o salutE).
Dupa ce plecara, fetele se apropiara bufnind de patul meu si incepura sa ma felicite ironic.
― Hei, Allan, esti pierdut, baiete! vorbi Geurtie.
― Dar nu e urita, spuse in treacat Clara, numai ca mi se pare murdara, ca orice indiana. Cu ce-si da pa par?
Pe mine, lasitatea ma cuceri deodata. Incepui sa birfesc si pe inginer, si pe Maitreyi, fara sa cred un cuvint din cele ce spuneam, dar ascultind amuzat cele ce-mi vorbeau fetele si Harold. Orice urma de fascinatie si respect pieri din constiinta mea. Mai ales ca nu intelegeam nimic din cele ce se petrecusera.
― Hai sa revedem lista, isi aminti Geurtie. Cred ca ar fi bine sa invitam si pe fratii
Huber. Cel mare, David, are masina Apropos, ce zici de prezenta mea de spirit cu
"iubita"? Te-am salvat, Allan, sa stii

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.