Doctorul se simtea foarte obosit si el s-a retras cel din-tii in camera pe care i-o pregatise doica. il ostenise mult vinatoarea. il tulburase mai ales masa, oamenii aceia nervosi, bolnavi, care nu-si vorbeau decit prin cuvinte nelalocul lor. Si ce rusinat mincase cele doua farfurii cu lapte cald, si cea mai mare bucata de brinza - pentru ca numai lui si d-nei Moscu le fusese intr-adevar foame Cea mai nefericita masa din viata lui; tocmai la o mosie, la niste oameni atit de bogati Si totusi, indata dupa masa, d-na Moscu ii inminase un plic cu o mie de lei. il platea boiereste
Nu-i placea nimic in camera aceasta a lui, din care parca tocmai atunci se mutase cineva, cineva care o locuise vreme indelungata si-si intiparise sufletul lui pretuŽtindeni. Mobila era aranjata parca de o mina anumita, iubind o anumita ordine, care lui nu-i placea. Mirosea in odaie a flori demult culese si ofilite undeva, poate deasuŽpra dulapului, poate in lada din fata sobei. Un singur taŽblou, sters si patat de muste, deasupra patului. Tablou iubit'fara indoiala de cineva, caci nu avea un aer de trisŽtete, nici de singuratate, asa cum atirna acolo, facind parca parte din caldura patului. "Aici a locuit cineva pina mai acum citeva zile si mi-au dat mie camera pentru ca e moŽbilata si are toata rufaria la indemina", gindi doctorul.
Se dezbraca in graba, stinse lampa si se trinti in pat Va fi o noapte scurta, caci miine in zori il va scula femeia, sa poata prinde primul tren spre Giurgiu. Ce oameni ciuŽdati, musafirii. Si cu toate acestea, foarte binevoitori ; se vor destepta si ei miine dimineata, sa ma duca la gara. Nici n-au voit sa-si ia ramas bun. Le face placere sa ma conduca. Hm !
I se paru ca va adormi foarte repede. in fata lui, la geam, veghea luna.
- Trebuie sa ne rugam impreuna, spuse d-l Nazarie, incercind sa para linistit. Asta ne va ajuta
Vorbind, parca se molipsea si el de groaza pe care o simtea in ochii lui Egor.
- D-ta crezi intr-adevar in tot ce-a spus doctorul ? inŽtreba din nou d-l Nazarie. S-ar putea sa existe o asemeŽnea oroare ?
Alta data, demult, pe cirnp - tot intr-o noapte ca asta !- mai intrebase cineva acelasi lucru. Era mai frig atunci, caci incepeau vinturile, dar nu era tacerea aceasta fura seaman, impietrita. Acum, nici pasii lor in odaia cu lampa, aprinsa nu izbuteau sa sfarme pustietatea. Zgomotele sa pierdeau ca intr-o pisla, vrajite.
- Trebuie sa ne rugam, vorbi iarasi d-l Nazarie, sa prindem curaj
Egor isi turna inca un pahar de coniac, fara sa rasŽpunda. Zimbea, dar mina ii tremura asezind sticla pa masa.
- Mi-e teama de Sanda, spuse el tirziu. Poate ca nici n-ar trebui sa dormim in noaptea asta Ar fi trebuit s-o pazim, eu cei putin
D-l Nazarie se apropie de fereastra. Era deschisa. Se revarsa bogata noaptea de afara, intunericul.
- Nu-nchizi ? intreba el. Vrei sa dormi asa ? Egor incerca sa rida.
- Nu mi-e teama de fereastra deschisa, vorbi el usŽcat. Nu se-ntimpla nimic acolo
Arata cu un gest scurt gradina, luna, cerul.
- Nici macar de lumina lunii nu mi-e teama, adauga ci. Va muri curind, de altfel Dupa miezul noptii apune luna
D-l Nazarie simtea din glasul lui cit de cumplit il misŽtuia groaza. Egor vorbea aproape in nestire. Sau poate s-a imbatat ? Asa curind
- Daca vrei, dorm si eu cu d-ta, in noaptea asta, aici, vorbi d-l Nazarie.
Egor incepu iar sa rida. Se trinti pe canapea, cu tiŽgara aprinsa intre degete. Glasul lui era mai gros acum ; incerca sa-l faca vulgar, trivial.
- Asta nu se poate, spuse el. Trebuie sa ma tin de cuvint. Cu orice risc, dar trebuie N-am sa inchid ochii toata noaptea
"Oare asta e gindul meu, gindul meu adevarat ? se inŽtreba Egor cu groaza. Daca imi porunceste ea ce sa vorŽbesc si ce sa fac ? !" Simti cum se invirtesc deodata toate lucrurile in odaie si-si prinse capul in palme. Cu ochii pe jumatate inchisi, d-l Nazarie incepuse sa se roage. Se auzeau ia rastimpuri scurte frinturi din cuvintele lui, fara sens, repezite la intamplare.
- Daca mi-as putea aduce aminte de tot ce s-a intim-plat, spuse tirziu Egor, vorbind mai mult pentru sine.
Se auzi deodata un zgomot surd, departat si amindoi barbatii se privira lung, mai palizi. Parca s-ar fi lovit ciŽneva de perete, parca s-ar fi cutremurat o masa de lemn, undeva, la capatul coridorului. D-l Nazarie isi aminti ,* atunci, cu o absurda precizie, cuvintele cintecului Les visil-las de notre pays Se uita in adincul ochilor lui Egor. "Nu mi s-a parut ; a auzit si el acelasi lucru"
- S-a intors vreun om de la vie si ne cauta, spuse Egor pronuntind rar, cu indirjire.
- Da, sint pasi de om. vorbi d-l Nazarie.
Asculta din nou. Pasii se apropiau, greoi, caicind la intamplare. Parca ar fi purtat pe cineva in spate omul care calca atat de ametit in intunerec.
- Nu cumva s-o fi intimplat ceva Sandei ? se intreba inspaimintat Egor.
Sari in picioare, se apropie de usa si o deschise. Ramase apoi in prag cu pumnii strinsi. Dupa citeva clipe, aparu doctorul, in camasa de noapte, incaltat in bocanci de vi-natoare. Tremura de frig. In mina dreapta, amenintator, tinea pusca.
- Nu v-am deranjat ? bilbii el mtrind in odaie si in-chizind repede usa. Nu mi-era somn, si am crezut ca
Se aseza istovit pe marginea patului. Bocancii cadeau greu pe podea, cu sunet surd.
- Nu-mi era somn, adauga el si mi-am spus
Se simti deodata ridicol, asa cum se asezase pe marŽginea patului, imbracat numai in camasa de noapte, cu pusca in mina, silindu-se parca s-o faca mai mica, s-o asŽcunda.
- Nu stiam prea bine unde e odaia d-voastra, vorbi din nou doctorul, tremurind. Si am luat pusca asta, sa nu ma lovesc de mobile E atit de intunerec pe coridor
- Cel putin e incarcata ? intreba ironic Egor.
- Am vinat cu ea toata ziua, spuse doctorul. E pusca buna
Tacu brusc, privind cind la unul cind la altul.
- Va rog discutati inainte, vorbi, vazind ca ceilalti il privesc cu aceeasi nedumerire. Sper ca nu v-am deŽranjat.
- Deloc, interveni d-l Nazarie. Ne pregateam tocmai de culcare
- Dormiti in aceeasi odaie ? ! ii intreba speriat si toŽtusi cu o vadita invidie doctorul.
- Nu. Asta e odaia domnului Paschievici. E si odaia cea mai frumoasa, cu balcon, vorbi d-l Nazarie.
- Aveti un pat foarte bun, un pat excelent, sopti docŽtorul.
Privea cu atentie, palid, nervos lucratura patului. Privi apoi, rusinat, in ochii celorlalti. Egor ii turna un pahar cu coniac.
- Sa nu raciti, ii spuse el blind, intinzindu-i paharul. Lacom, doctorul il apuca si il deserta dintr-o singura inghititura. Ii facea bine arsura, li destepta. Strinse mai increzator teava pustii. in odaia asta e atita lumina, atita siguranta Aici patul nu tremura, nici o mobila nu se misca, nu tresare podeaua sub raza lunii. Aici luna nu coboara de-a dreptul pe fereastra si nici fluturi de noapte nu sint prea multi
- Ciudat, cum mi-a trecut somnul
Doctorul incepea sa se reculeaga. ii trecuse somnul, ii pierise oboseala. Dar daca ar fi inchis ochii, ar fi simtit din nou aceeasi usoara zguduire a patului, aceeasi bolnaŽvicioasa tremurare a pernelor - era sigur ca ar fi simtit din nou delirul din camera lui. Acea clatinare nefireasca a patului, groaza cu care s-a desteptat brusc, parca ar fi surprins in somn o mina uriasa strecurata sub asternut, zguduindu-l
- Nadajduiesc ca nu v-am deranjat, vorbi el din nou, continuind sa tina strins teava pustii.
Ce s-ar fi facut fara arma, cum ar fi strabatut singur, in intunerec, coridorul nesfirsit si pustiu, pina aici ?
- Nu sintem nici noi prea vorbareti in noaptea asta, spuse Egor. Ne face placere sa va avem cu noi.
- Cam cit sa fie ceasul ? intreba doctorul.
- Unsprezece si un sfert, preciza Egor zimbind.
- Si trebuie sa ma scol atit de dimineata, gemu docŽtorul. E departe gara ? !
- Sase kilometri. Dar nu voiti sa plecati de acum ? ! Doctorul nu raspunse. Privea din nou patul, cu mirare.
Apoi se ridica si incepu sa se plimbe prin camera.
- Sa va spun drept, mi-a trecut somnul, vorbi el priŽvind in jos. Si nu-mi place deloc odaia pe care mi-au dat-o E atit de izolata Si e foarte veche ; trosnesc toate mobilele te desteapta din somn
Egor cauta ochii profesorului, dar d-l Nazarie se feri sa-l priveasca.
- Daca vreti, va puteti culca in odaia mea, se adresa el catre doctor.
:- Si dumneavoastra dormiti aici ?
- Nu, ramin cu dumneata Sint doua paturi la mine Doctorului ii sticlira ochii de bucurie. Se apropie brusc de d-l Nazarie.
- Si avem si pusca cu noi, sa nu va fie frica, spuse el repede. Dormim cu pusca alaturi Numai daca as putea adormi, adauga pe un glas mai scazut, caci mi-a pierit, somnul
In prag, Egor il intreba.
- Sincer, ce credeti despre domnisoara Moscu ? ! Doctorul clipi din ochi.
- Cred ca nu mai are mult, vorbi el fara sa-si dea seama.
- E logodnica mea, il intrerupse Egor aspru, privindul in ochi.
- intr-adevar intr-adevar, e ciudat, sopti doctorul. S-ar putea totusi
Egor ramase multa vreme linga usa, ascultand cum se departeaza pasii. Prin ce miracol se linistise deodata ? Era calm, era lucid ; se simtea puternic, neinfricat. isi baga miinile in buzunare si incepu sa se plimbe prin odaie, ginditor. Aproape douasprezece, isi aminti el. Dar n-are nici o importanta ora, nici o importanta n-au superstiŽtiile aceastea vechi, stravechi,.. Numai puterea lui de naŽdejde si de credinta, numai marea lui dragoste pentru Sanda il pastrau treaz si puternic.
Nu se mai auzeau zgomote, nu se mai auzeau pasi. Luna apunea undeva, in spatele parcului. Egor se simti singur si asta il intarea acum, ii da curaj. "Numai daca n-as visa, isi spuse el incruntindu-se. Sau, poate, cine stie ? numai daca as putea sa ma trezesc mai repede din somn" isi lovi bratele unul de altul. Nu dormea. Iata, aici arde lampa, aici intra intunerecul pe fereastra, aici e scaunul, si masa, si sticla aproape desarta de coniac. Toate lucruŽrile sint ca de obicei, toate lucrurile sint in camera lui. inŽtocmai ca in timpul zilei, intocmai ca in vis
Se plimba iarasi, cu pasi largi, ritmici. ..Trebuie sa ma trezesc o data, isi spuse el. Daca dorm cu adevarat, nu se poate sa nu ma trezesc. Voi auzi glasul ei, voi simti parfumul de violete - si ma voi trezi."
Dar nu auzea nimic. in narile lui patrundea acelasi aer rece, aspru, ce navalea pe fereastra - si intampina uneori mirosul de coniac o usoara amintire de tabac. Totul se petrecea in odaia lui.
Trecu de citeva ori pe linga usa, fara sa se hotarasca s-o incuie. E mai bine asa, deschisa. Asa cum mi s-a spus. in vis. Daca dragostea mea e mai puternica, daca Ar fi vrut sa continue gindul : daca ma va ajuta Dumnezeu si Maica Domnului Dar nu putu sa gindeasca pina la sfirsit nadejdea si tariile lui. Mintea i se intuneca o clipa. I se parea ca lupta ca sa se destepte din vis. intinse bratele ; le simti in fata lui, brate arcuite, usor infiorate; Nu visa. Astazi se vor intimpla altfel de fapte
Se hotari : nu va incuia usa. Va inchide numai fereasŽtra. Se face frig, de altminteri. Se face intr-adevar prea frig. Cu ce liniste se asaza la masa, ce senin isi. sprijina barbia in palme, privind spre usa, incruntat si totusi cu lumina tinereasca in ochi
Timpul trecea foarte incet. Egor isi dete tirziu seama ca tigara i s-a stins pe marginea rece a scrumierei, tigara pe care o aprinsese demult, poate fara stirea lui. Ce faŽcuse in tot acest rastimp, unde ii alunecasera gindurile ?..; Lampa fumega usor, infiorata parca de o rasuflare streina, nesimtita de el. Si totusi, nu mai era nimeni in odaie, nu venise inca nimeni. Odaia ramasese ca la inceput - inŽtreaga, incremenita, pustie. Egor se regasi cu mirare, aseŽzat la masa lui, placid, fara memorie. Nici macar nu se simtea nelinistit. O nesfirsita indiferenta ii stapinea minŽtea ; nu l-ar mai fi zguduit nici un. miracoL Parca s-ar fi trezii deodata intr-un somn neobisnuit, in care visele sint visele viaate de mai multi oameni laolalta, insi pe care nu-i vezi, dar pe care ii ghicesti alaturi de tine
Se ridica, totusi, de pe scaun si se apropie de lampa, micsorindu-i fitilul. isi dadu seama ca in odaie se faŽcuse foarte frig, dar nu simtea frigul in el: il constata numai in jurul lui, ca pe un lucru aflat acolo. Se indrepta spre fereastra. O gasi inchisa si-si lipi o clipa fruntea de geam, privind afara, in noapte. Atunci i se paru ca aude, foarte departe, un geamat. A fost geamat sau a trosnit vreun lemn uscat, sub pas de om ? Se intoarse de la feŽreastra si asculta, cu capul putin ridicat. "Sa nu incui usa la noapte" - isi amintea cu precizie cuvintele acestea ale Siminei. Ca si cum ea n-ar fi putut veni si altminteri, prin vis, printre geamuri Fara indoiala, gemuse cineva departe, in somn. Poate d-l Nazarie sau mai degraba, docŽtorul.
Egor se aseza iarasi la masa. "Inutil sa ma pacalesc singur ; zadarnic imi spun ca a fost numai un geamat. ca sa nu mai aud pasii ei; zadarnic." Nu mei trosneau : surd podelele si nici lavitele de lemn nu tresareau. Se auzea acum precis zvonul pasilor usori, grabiti, de-a lunŽgul coridorului. "Numai daca as putea sa ma trezesc", gindi infiorat Egor. isi dete apoi seama ca incearca iarasi sa se insele singur, spunindu-si ca tot ce se intimpla se intimpla in somn, nadajduind ca viseaza. ii paru deodata rau ca nu facuse nimic pina atunci, ca nu se pregatise, multumindu-se sa astepte. Simti, isŽtovit, cum alearga timpul; fara nadejde, fara intoarcere, se mistuiau clipele, una intr-alta, grele, goale, fara sens. Pasii se auzeau de o vesnicie. Sunetele strabateau aneŽvoie pina la el, stinse si surde. Un tirsit usor de pantof in fata usii si apoi citeva clipe de tacere. "Cineva astepta afara, astepta sovaitor sau poate usa e intr-adevar incuŽiata ? nadajdui tremurind Egor. Poate am inchis-o in vis. Si ea nu va indrazni sa intre"
Auzi atunci citeva batai scurte si repezi, batai de feŽmeie emotionata. Egor se ridica de pe scaun, dar ramase cu amandoua miinile intepenite pe masa. Era foarte pa-. lid si ochii ii ardeau vrajiti in orbite. Avea ochii vineti, aspri, bolnavi. Bataile se auzira din nou, mai nerabdatoare. - Intra ! gemu Egor. isi simti gitul uscat, pieptul fara aer. Usa se deschise incet, si in prag aparu domnisoara Christina. Privirile ei se oprira de-a dreptul in ochii lui Egor. II tintui asa ciŽteva clipe. Apoi obrazul ei se lumina intr-un zimbet fara seaman. intoarse lin bratul spre usa si rasuci cheia.
Cu ochi deschisi in intunerec, privind in sus, d-l NaŽzarie rasufla incet, fara zgomot, ca sa poata asculta ce se intimpla cu tovarasul sau de camera. Doctorul se sculase oare din somn, si cauta ceva pe masa, pipaind in bezna, lovind obiectele si apoi apucindu-le strins in pumni, ca sa nu tremure ? Sunetele erau strangulate, oprite pe loc de o mina nevazuta. Izbucneau cu o sonoritate ranita, bolnava, dar se inecau repede in pisla, si tacerea parea mai nefireasca in urma lor, mai amenintatoare.
D-l Nazarie asculta, cu gura strinsa, neindraznind sa se miste, necutezind sa-si stearga broboanele reci de pa frunte. Cind transpirase asa, cu tot trupul inecat in suŽdoarea inghetata ? Poate ca doctorul s-a speriat in somn si acum umbla prin odaie fara sa se poata trezi. Si in clipa cind se va trezi, cu ce groaza va urla el in intune-recul care il apasa din toate partile !
Atunci auzi, chiar linga el, o gheara zgiriind peretele, alunecind incet si lung de-a lungul zidului, ca si cum l-ar fi incercat, trudindu-se sa-l patrunda. Domnul Nazarie . sari in mijlocul odaii ; gura ii era inclestata, miinele reci. Se lovi de un trup teapan. Doctorul gemu infiorat cind d-l Nazarie ii apuca bratul.
- Ce faceai aici ? il intreba sugrumat d-l Nazarie.
- Mi s-a parut ca umbla cineva, sopti doctorul. Mi s-a parut ca zgirie cineva zidul pe dinafara Ai auzit si dumneata ceva ?
- Poate e vreo pasere in odaia cealalta, vorbi d-l Nazarie.
Dar era sigur ca nu fusese o pasere. Gheara aluŽnecase pe zid cu prea multa tarie, teapana.
- Cautai ceva pe masa ? intreba din nou d-l NazaŽrie. M-ai speriat
- N-am umblat eu, marturisi doctorul. Astea sint spirite, sint duhuri rele
Delira. ii tremurau miinile. Ar fi voit sa caute pusca, pe care o rezemase de pat, dar ii era teama sa se deparŽteze de d-l Nazarie. il apucase de brat si-1 tinea.
- Ai vreun chibrit ? intreba cu greutate d-l Nazarie. ; - Cutia e pe masa
Se apropiara amindoi, ferindu-se sa nu se loveasca de scaun. D-l Nazarie pipai atent, pina gasi cutia cu chiŽbrituri. Cind aprinse unul, mina ii tremura.
- Poate ne-am speriat degeaba, sopti el.
- Nu, eu sint sigur, sint sigur
Doctorul bolborosea fara inteles. Cu mina stinga isi apucase camasa in dreptul inimii, stringind-o ; parca imŽpietrise acolo, intr-un spasm.
- Ar trebui sa plecam, spuse doctorul tirziu, incer-cind sa se controleze. Eu nu mai pot ramine in odaia asta
- Nu mai e mult pina la ziua, il linisti d-l Nazarie. E mai bine sa asteptam
