n. 1 ian. 1939, corn. Bahmutea, jud. Tighina, Basarabia.
Poet
Fiul lui
Grigore Brumam, functionar CFR si al Elisabetei (n. Trelea), invatatoare.
Liceul National din Iasi (absolvit in 1955) si Facultatea de Medicina din acelasi oras (absolvita in 1963). Medic la Dolhasca (1963-1975) corector, redactor si apoi redactor sef-adjunct la rev. Convorbiri literare (1983-1995).
Debuteaza cu poezii in rev.
Luceafarul (1966) si editorial cu plachetele Versuri si Detectivul Arthur (1970). Alte voi. de versuri: Julien Ospitalierul (1974), Cantece naive (1976), Adio, Robinson Crusoe (1978), Dulapul indragostit (1980). Detine in rev. Romania literara rubrica "Cersetorul de cafea" pe care poetul, deloc interesat in ultimii ani de prezenta editoriala, o transforma intr-un spatiu de totala libertate pentru spiritul sau poetic alexandrin. Colab., de-a lungul timpului, la mai toate rev. literare importante din tara. Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut. Poet de o candoare lirica deopotriva nativa si mimata, complicandu-si cu buna stiinta si rafinata arta reveriile, BRUMARU proiecteaza un univers liric de o frapanta originalitate, in care jocul sentimental si imageria cea mai baroc-ludica se intalnesc in sfera imponderabila a "cantecului naiv".
Pentru BRUMARU poezia se constituie ca un joc ingenios de continua provocare a capacitatii de a proiecta si regiza liric scene de un marcat senzualism al spatiului domestic, in concurenta cu voluptatea de a conferi "lumii celor care nu cuvanta" (obiecte, plante, animale, alimente etc.) o viata lirica plina de delicii estete. Lucrurile, animizate cu o fervoare incapabila sa atinga parca satietatea, apar cand marite prin lupa simturilor cazute intr-o excitatie imaginata cu ludica nonsalanta, cand reduse la dimensiuni liliputane, cu totul in afara obisnuitului, dar mereu in conformitate cu o poetica bine pusa la punct sub aspectul mecanismului de insolitare. Imaginatia disloca realul si realitatea captusindu-le cu gingasii catifelate si cu suavitati prelungite. Coarda mereu solicitata este cea a naivitatii jucate, si un volum se numeste Cantece naive (1976). De la bun inceput, in Versuri (1970) functioneaza inclinatia "spre o delicatete infinita" prin procedare manierista: "Fecioarele se incurcau in gene, / Motanii se frecau de damigene / Si ne era la toti atat de lene" (Cantec). Originalitatea acestei poezii, frapanta la inceput, e amenintata ulterior de monotonie, pentru ca, mestesugul fiind deprins, poetul creeaza intr-un singur sens. Viziunile edenice cu "material" domestic abunda. S-a vorbit de un accent polemic mascat de invelisul feeric al poemului, si acum se poate chiar avansa ideea ca, operand cu o arta poetica ce ignora realitatea imediata, atat de cenusie si dezesperanta in timpul dictaturii, poetul facea act de protest. Transfigurarea realului se face in poezia lui BRUMARU prin proiectarea de module imaginare inchise in propria lor gratuitate, compensative insa in plan psihologic. Alimentele cele mai fade capata savoare, rafturile camarilor promit, etaleaza sau exagereaza delicii gastronomice pe baza unor retete imposibile - dar, in plan poetic, absolut memorabile -, grotescul unei pananamorfoze fund prompt la indemana poetului: bulionurile sunt materialmente si calitativ fabuloase, ceaiurile "scazute pana la esenta / Trandafirie a lucrului in sine!" si, in general, regnul alimentar decon-spira la BRUMARU un soi de mistica a savoarei si aromei: "Ciuperci cat canapeaua, in dantele, / Icre cu bob balos ce ochiu-si casca, / Aluaturi tapisate crescand grele / Intr-o dobitocie ingereasca, / Moi miezuri de ficati in butoiase / De ou de melc, inlacrimate dulce, / Mujdeiuri ireale, sunci gingase / Cand sufletu-n mustar vrea sa se culce." Poetul oficiaza o liturghie suava si voluptuoasa a materiei alimentare intr-un serai improvizat sagalnic, loc al seductiei absolute a simturilor si al otiului levantin. Chiar manuscrisele par atinse de o dulce letargie:"Si litera se-nfunda mai docila, / Mai aromata, mai neprihanita, / ca-ntr-un fotoliu-n afanata fila". in aceasta gradina suspendata a placerilor contemplativ-senzuale poemele sunt tot atatea piese la un dosar al existentei necontrariate, stante angelice sau pseudo-demoniace ale unui idilism sui generis: "E-atata liniste si-atata nemurire / In pietrele ce nu stiu sa respire. Boii se-aduna galbeni langa apa/ Si se gandesc de unde s-o inceapa. / Magarii cresc uimiti si cruzi din roua / Sa vada cum testoasele se oua. // Vacile cad trantite de ugerele lor / Nemulse, si cu ochii limpezi mor" (Ideala). Forta si ingeniozitatea transfigurarii sunt nelimitate, BRUMARU avand un rar har al refacerii din nou a lumii din perspectiva puritatii si prospetimii. O fantezie gales-dictatoriala compune scene amoroase in care vointa de mister se rezolva in miscari gracile de regresiune voluptuoasa in cele mai ciudate spatii ale senzualitatii, ca pentru intemeierea unei adevarate utopii erotice cu raspundere nelimitata:"Sa ne iubim in palarii de fetru, / in solnite cu fluturi moi, sub masa, / Pe patrunjei si telini ca finetul, / Langa oglinzi cu captuseala groasa". Tonul trubaduresc-ironic convine spiritului insetat de miracol si fast senzorial al poetului: "Primeste-ma, iubito, cu simbrie, / La sanii albi si ti-oi sluji frumos! / Voi face foc alchimic in chilie, / Cu leustean spala-voi lin pe jos." Daca "Detectivul Arthur" "apare ca un simbol al spiritului de investigatie infantil" (
Paul Georgescu) nu e mai putin adevarat ca rolul sau nu e acela de a dezlega enigmele universului in care evolueaza, ci de a le inventa si, apoi, de a mima uimirea si placerea esteta de a le trai. Celalalt personaj de substitutie a eului poetic la B., "Julien Ospitalierul", e un simbol al dorintei de comunicare si colocvialitate, un detinator al tuturor prerogativelor aventurii in imaginar. BRUMARU exceleaza in sugestia ravagiilor gratioase ale unui tropism al reveriei care conduce la acumularea de imagini aflate intr-un permanent pariu de ingeniozitate si pretiozitate:"Fie in jur vesminte si covoare, / Dulci fotolii lin mi se supun. / Asteptat de fragedul magiun / Celofane rup. Clipele-s rare. // Si-si framanta-n aer nebuneste / Flama invincibilul piper. / Dureros oglinzile ma cer: / Trupu-mi absorbit le adanceste!". Muzicalitatea somnoroasa a viziunii, erotismul ca pura conventie combinatorie (dar aceasta imbibata de o senzualitate impudica, desfasurata pe un evantai special al gradatiunii), ironia exprimata cu finete in pseudobalade sau in "cantece naive"-poetului placan-du-i sa se recomande ca un truver "definitiv invins de roua" - sunt alte dimensiuni ale poeziei lui BRUMARU Umanul, vegetalul, un bestiar aparte, in fine, mineralul petrec in poezia autorului o nunta fara satiu, al carei ritual juvenil sau fals concupiscent se itereaza fara grija monocordiei. Poemul in proza, pseudoepic, nu e decat inca un pretext pentru broderii imagistice in figuratia carora intra pe intinse suprafete ironia si umorul. In aceasta Arcadie pe care poetul o populeaza cu o dexteritate imaginativa remarcabila, lucrurile si emotiile se intrepatrund generand un nou regn, eminamente liric: "in fragedul picior al unui scaun / Un peste auriu pluteste lin, / In melci bat minutarele de roua, / in fluturi sunt monezile de in"., Poezie a jocului, fanteziei si ironiei, alimentata de o fervoare senzoriala cu totul aparte, creatia lirica a lui BRUMARU abroga intentionat luciditatea seaca si indispusa pentru a proiecta utopia unui paradis domestic al carui timp launtric este acela al unei perpetue adolescente.
OPERA
Versuri, Bucuresti, 1970; Detectivul Arthur, Bucuresti, 1970; Julien Ospitalierul, Bucuresti, 1974; Cantece naive, Bucuresti, 1976; Adio, Robinson Crusoe, Bucuresti, 1978; Dulapul indragostit, Bucuresti, 1980; Ruina unui samovar. Bucuresti, 1983.
REFERINTE CRITICE
P. Georgescu, Printre carti, 1973;
V. Felea, Sectiuni, 1974;
V. Cristea, Domeniul criticii, 1975;
M. Mincu, Poezie si generatie, 1975; L. Alexiu, Ideografii lirice contemporane, 1977; Alex. Stefanescu, Preludiu, 1977;
M. Iorgulescu, Scriitori, 1978; P. Poanta, Radiografii, I, 1978; Gh. Grigurcu, Poeti, 1979; St. Aug.
Doinas, Lectura poeziei, 1980;
I. Negoitescu, Alte insemnari critice, 1980; Alex. Stefanescu, intre da si nu, 1982; Val Condurache, Fantezii critice, 1983; M. D. Gheorghiu, Reflexe conditionate, 1983; V. Cristea, Modestie si orgoliu, 1984; Al. Dobrescu, Foiletoane, III, 1984; E. Negriei, Introducere, 1985;
I. Pop, Jocul, 1985; Al. Calinescu, Biblioteci, 1986; Gh. Grigurcu, Existenta poeziei, 1986; Al. Cistelecan, Poezie si livresc, 1987; FI. Mugur, Schite despre fericire, 1987; N. Mano-lescu, Despre poezie, 1987; Gh. Grigurcu, in Romania literara, nr. 28, 1998; Alex. Stefanescu, in Romania lite-rara, nr. 45, 1998; idem, in Romania literara, nr. 1, 1999.