TINCU Bucur, se naste la 7 sept. 1910, comuna Rasinari, judetul Sibiu.
Eseist si istoric literar.
Fiul lui
Bucur Tincu si al Anei (n. Barbaalba).
Scoala primara la Rasinari, liceul "Gheorghe Lazar" din Sibiu (192l-l928), Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Cluj, sectia filosofie, absolvita in . Urmeaza, ca bursier, Institutul Francez de inalte Studii din Bucuresti (1934-l935). Prof. de filosofie si drept la licee din Tulcea, Cluj si Buzau (1938-l942), secretar cultural in Ministerul Propagandei si de Externe (1942-l947), secretar cultural pe linga legatia Romaniei din Berlin (1942-l944), documentarist (1956-l964), apoi cercetator (1965-l970), in cadrul Institutului de Cercetari Economice al Acad., iar intre 1970 si 1975, cercetator la Institutul de Istorie si Teorie Literara "G. Calinescu".
Debut publicistic in pagina culturala a ziarului Drum «om din Cluj (1931); colab. la Tara noastra, Pagini literare (Turda), Gindirea, Gind romanesc (Cluj), Revista Fundatiilor, iar dupa 1960 la Astra,
Luceafarul, Orizont, Revista de istorie si teorie literara, Steaua, Transilvania, Viata Romaneasca. Debut editorial in 1938, cu volum Apararea civilizatiei. in cadrul preocuparilor sale ulterioare de istorie literara pozitiva, Bucur Tincu da, intre altele, o documentata monografie a revista Transilvania (1868-l918). Premiul Scriitorilor Tineri, acordat de Comitetul pentru premierea scriitorilor tineri al Fundatiei pentru Literatura si Arta (1938).
Situindu-se in descendenta filosofiei idealiste a crizei culturii, fata de care se detaseaza, neacceptind, de pilda, concluziile doctrinei spengleriene care "a limitat posibilitatile de evolutie a culturii", eseul Apararea civilizatiei (1938) exprima profesiunea de credinta a unui rationalist increzator in valorile vechiului umanism si in primul rind in puterea spiritului de a-si conserva libertatea. in conditiile istorice date ale deceniului patru, Bucur Tincu considera ca impasul culturii si al civilizatiei europene consta in "ascendenta politicului" asupra spiritualului, vointa de putere, "dizlocarea" unitatii spirituale a Europei, "izolarea morala a natiunilor", nationalism si imperialism. Criza contemporana a spiritului si a categoriei de individ sint radiografiate de pe pozitiile personalismului (Ch. Mounier e unul din filosofii preferati), concluziile criticii lui Bucur Tincu cuprinzind formule echilibrate, precum: "El [omul, individul] se integreaza organic in mediul social fiindca aceasta este conditia lui imediata de realizare, dar pretinde ca acesta sa nu-i sacrifice complet libertatea si demnitatea lui spirituala". intrebindu-se care trebuie sa fie rolul intelectualului, al scriitorului, in societate, autorul respinge retragerea preconizata de J. Benda si H. Keyserling (caci, zice el, "izolarea nu este o arma de lupta pentru apararea spiritului"), activismul conformist si ancilar, dar si idealul noocratic, care ar transforma spiritul in dictator, adica in ceva ce-i este funciarmente strain. Optima situare i-o ofera scriitorii francezi, care, considera Bucur Tincu, fara a cadea in partizanat politic, "au un roi efectiv in miscarea ideilor care conduc societatea franceza". Pe plan continental, rolul intelectualilor e vazut in prevenirea izolarii morale si a ruperii unitatii europene. Elogiul Frantei, cu care se incheie eseul, se bazeaza pe ideea ca Franta e tara revolutiei spirituale permanente, bazata pe "respectul libertatii si personalitatii omenesti". Propunerea ei ca model (unic) este insa reductionista. Cercetarile de istorie literara ale lui Bucur Tincu, axate in majoritate pe literatura ardeleana (monografii de reviste, studii despre scriitori importanti, ca
O. Goga , sau minori, ca I. Baritiu, pe care incearca sa-l restituie) sint bazate pe documente primare si prezinta garantia unei investigatii oneste si amanuntite.
OPERA:
Apararea civilizatiei. Bucuresti, 1938;
"Transilvania" (1868-l900;
1900-l918), in voi. Reviste literare romanesti din ultimele decenii ale secolului al XlX-lea, Bucuresti, 1974;
Reviste literare romanesti din primele decenii ale secolului XX, Bucuresti, 1976 (coautor). |
REFERINTE CRITICE:
S. Bucur, in Romania, 5 iul. 1938;
G. Calinescu, Istoria, 1941;
N. Antonescu, in voi. Studii si cercetari, 198l-l982;
idem, in Steaua, nr. 1, 1982;
I. Buzasi, in Unirea, 17 iun. 1982;
Gh. Suciu, in Luceafarul, 25 sept. 1982;
H. Stanca, in Transilvania, nr. 11, 1982;
N. Mecu, in Viata Romaneasca, nr. 2, 1983;
N. Scurtu, in Romania literara, nr. 39, 1987;
N. Mecu, in Revista de istorie si teorie literara, nr. l-2, .
|
