(numele la nastere: Zelicu Froim Adercu), n. 13/26 mart. 1891, corn. Puiesti, jud. Vaslui - m. 12 dec. 1962, Bucuresti.
Prozator, dramaturg, poet, eseist si estetician. Primul dintre cei cinci copii ai lui Avram Adercu si ai Deborei Froim (n. Iosub). Familie de negustori, originara - afirma autorul - din Cehoslovacia.
Scoala primara la Puiesti; studii secundare neterminate, la Craiova (Liceul "Carol I"). Refuzat la Samanatorul (1907) si la Ramuri (1909), debuteaza propriu-zis, abia in 1913, la Noua revista romana (cu ciclul de versuri Panteism in nr. 16, 6 oct. 1913); desi publicase pana la acea data, la Craiova, fara a reusi sa sparga anonimatul insa, nu mai putin de cinci plachete de versuri, o incercare dramatica, precum si (sub pseud. Oliver Willy) eseul polemic Nationalism? Libertatea de a ucide (1910). O tentativa de stabilire la Paris (1913-1914) nu-i reuseste. Revine la Craiova, iar dupa razboi se stabileste definitiv la Bucuresti, obtinand un post de functionar in Ministerul Muncii (1920-1940).
A colaborat la Flacara, Ideea europeana, Vremea, Adevarul literar si artistic, Realitatea ilustrata, Cuvantul liber. Contimporanul, Viata Romaneasca, Universul literar, Facla, Izbanda, Avantul, Revista Fundatiilor Regale, Democratia, Bilete de papagal, Veac nou, Revista literara etc.
A editat (1923) rev. Spre ziua; mai presus de toate, ramane insa definitorie prezenta sa la Sburatorul. in anii celui de-al doilea razboi mondial, A. a predat estetica la Colegiul pentru studentii evrei al lui M. Onescu (1941-1944); dupa 1944, director al invatamantului artistic in Ministerul Artelor, pana la pensionare (1948). Izolat in ultimii ani ai vietii, paralizat in urma unui accident de circulatie, e rapus de o tumoare cerebrala, lasand multe lucrari inedite. Opera sa cuprinde mai multe romane, intre care se remarca Revolte (1945), nuvele (Femeia cu carnea alba, 1927), voi. de versuri, teatru, numeroase voi. de eseuri (cel mai reprezentativ este Mic tratat de estetica, 1929), precum si cunoscuta carte de interviuri, Marturia unei generatii (1929).
Daca A. mai continua si azi sa fie enumerat reflex printre numele de prima marime ale epocii interbelice e pentru ca scriitorul, condus de o intuitie sigura, si-a legat sansa afirmarii si destinul literar de cenaclul si revista Sburatorul, de care se apropie, mai intai, prin corespondenta, apoi, o data cu stabilirea la Bucuresti (1920), printr-o activa participare personala. Afinitati reale, de structura spirituala, de gust si de optiune estetica, au orientat aceasta initiativa. Decisiva a fost, desigur, si atractia personala a lui
E. Lovinescu, dar si adeziunea la sensul principial al mutatiilor moderniste, imprimat de critic literaturii romane, sens pe care, mai tarziu, A. va crede a-1 fi inaugurat eroic, a-1 fi anticipat pe cont propriu si a-1 fi sugerat el mentorului: "descoperirea" timpurie si "atmosfera" facuta receptarii la noi a lui Proust, a lui Mallarme si ValeYy, "lancile rupte" pentru simbolism si pentru expresionism, dar, mai ales, proclamarea lui Arghezi drept "cel mai mare poet roman dupa Eminescu" sunt prioritati (si tot atatea merite) care i s-au atribuit ori si le-a atribuit. Dincolo de incordarea tarzie survenita in relatiile cu Sburatorul, ca urmare a veleitatilor de preeminenta asupra modernismului romanesc -o ipostaza in plus a ostentatiei frustrarii, definitorie pentru A. -, tot Lovinescu va fi acela care-i va recunoaste, net, vocatia de "asimilator instantaneu si succesiv al tuturor innoirilor", mobilitatea si disponibilitatea spirituala, instinctul inovatiei permanente, rolul de ferment si eficienta de catalizator in mutatiile epocii - toate acestea chiar "fara a fi un novator in sine". Pentru ca, ilustrand cu impetuozitate cele mai fertile directii de atac ale noului in literatura, ilustrand cu ingeniozitate si aplomb toate genurile, ca scriitor A. nu s-a realizat pe deplin in nici unul. A scris mult, prolific si proteic, derutant de divers chiar, a scris roman si nuvela, poezie si teatru, eseu ideologic si divagatie estetica, biografii romantate si "carti pentru tineret", si-a afirmat un "stil al personalitatii", daca nu si unul al scrisului. N-a ramas insa de la el acea "carte mare", sustrasa uzurii timpului, nu neaparat perfecta, dar oricum pe masura generoaselor virtualitati cu care omul era inzestrat: cartea care sa-1 exprime deplin, sa-i prelungeasca astfel si in posteritate prezenta si reputatia, pregnanta personalitatii prin care s-a impus si a impus contemporanilor. Cel mai mult s-a apropiat, poate, de acest prag cu romanul Revolte (1945; versiune refacuta 1967), carte ce-ar fi putut incununa o cariera scriitoriceasca pe care insa reuseste doar s-o rezume. Regasim aici, mai intai, constantele si substanta intregii creatii a lui A.: senzualismul exhibat prezumtios si tafna iritata a frustrarii fara suport demonstrat. De aceasta data, purtatorul lor este Stefan Istrateanu, comis-voiajor al morii Bustean, arestat si deferit justitiei pentru nereguli comerciale prin diverse orase din tara, pe unde plasa faina firmei. Prilej pentru o sarcastica satira a coruptiei, a birocratismului impins pana la absurd in angrenajele justitiei, dincolo de care ambitia scriitorului vizeaza insa mai mult: turpitudinile si imperfectiile iremediabile ale naturii umane insesi. Executia de detaliu este nu o data sclipitoare, o inadecvare de conceptie submineaza insa ansamblul constructiei: subdimensionarea protagonistului, inapt a supoza miza prea mare a demonstratiei. Fane Istrateanu este insul mediu si mediocru, perfect adaptai mediocritatii mediului care 1-a generat, neinzestrat ca atare cu vreun ascendent spiritual ori vital asupra acestuia; "burghez" integral ce ambitioneaza totusi la "epatarea burghezului", maniac persecutat doar de propriile-i pofte hibride si lubrice, pe deasupra si de obsesia unei ipotetice injustitii ce l-ar urmari ocult. Contrarierea simtului comun se face astfel tot de pe pozitiile simtului comun, harta e ridicata de la acelasi nivel cu terenul, lipseste un punct de observatie mai elevat. Fibra dezgustului ultim, vitriolant, lipsind si ea, ceea ce rezulta e doar o viziune sordida, degradanta a omului si a societatii, in al carei jos orizont ramane circumscris, alaturi de protagonist, si autorul. Centrul de rezistenta al cartii rezida insa in alta parte; in contrapunctul realizat prin rememorarea - stimulata de plictisul apasator al detentiei - unor experiente erotice, in care protagonistul isi manifestase candva liber si plenar vitalitatea proprie, potentand-o si pe aceea a partenerelor de ocazie. (Regruparea compacta, in final, a celor cinci "revolte" feminine, operata in editia din 1967, nu s-a dovedit o idee estetic prea fericita, ea anuland tocmai principalul atu al romanului: functionalitatea efectului contrapunctic.) Oprimate social, pulsiunile individului (pulsiunea sexuala in primul rand, nelipsita la A., secundata insa, in Revolte, si de o apriga pulsiune achizitiva) se sublimeaza prin auto-compatimire si autojustificare, convertite in ceea ce scriitorul intelege prin "revolta": acel sentiment sau resentiment exasperat al frustrarii, de o coloratura aparte, ce-i apartine. Trecute la contraatac, frustrarea, exasperarea, iritarea devin revendicative si vindicative, apte insa de a transfera afectiv existentialul in social si viceversa, defulandu-se febril in iluzorii "revanse" vitaliste asupra "celorlalti". Solutia contrapunctului compozitional confera romanului Revolte ascendent semantic asupra mai vechilor carti in care A. framanta acelasi aluat: romanele Tapul (1921; ed. II, Mireasa multipla, 1932; ed. III, Zeul iubirii, 1945) si Omul descompus (1925; ed. II, 1945); suita de nuvele Femeia cu carnea alba. Din carnetul intim al d-lui Aurel (1927), acest "domn Aurel" fiind un alter ego fictional al autorului; apoi - in continuare apocrifa la D. H. Lawrence - Al doilea amant al doamnei Chatterley (1933, sub pseudonimul Clifford Moore); in fine, A fost odata un imperiu (1939), in care evocarea istorica ofera doar un pretext si un cadru pentru evolutia protagonistului, notoriul Rasputin. Din celelalte scrieri in proza, o mentiune aparte pentru Orasele inecate{936; ed. II Orasele scufundate, 1966), roman de science fic-tion, una dintre primele realizari notabile ale genului la noi. In teatru, A. s-a vrut expresionist si pirandellian, singura piesa efectiv pusa in scena(1931, 1945) - Zburator cu negre plete (1923), nefiind insa prea gustata nici de public, nici de critica si nu doar din inapetenta ori incompetenta acestora, asa cum autorul se obstina a crede. Poezia, cultivata cu predilectie in tinerete, abandonata dupa 1923, apare azi vulnerabila estetic, prea curand atinsa de o perimare dincolo de care se pot distinge totusi urmele acelei mult cautate "modernitati" ce a "diferentiat-o" orgolios in epoca. Publicistul, polemistul raman inca a fi restituiti din vechi pagini de ziare si reviste.
OPERA
Nationalism? Libertatea de a ucide (sub pseud. Oliver Willy), Craiova, 1910 (ed. II, Personalitatea. Drepturile ei in arta si viata, pref. de C. Radulescu-Motru, Bucuresti, 1922); Motive si simfonii, Craiova, 1910; Stihuri venerice, Craiova, 1912; Fragmente-Romante, Craiova, 1912; Prin lentile negre, Craiova, 1912; Antractul, paradox dramatic in 5 scene, Craiova, 1913; Sange inchegat note de razboi, Craiova, 1915; Domnisoara din strada Neptun, roman, Bucuresti, 1921 (ed. II, pref. de
T. Vianu, Bucuresti, 1945; ed. III, pref. de V. Rapeanu, Bucuresti, 1967; ed. IV, pref. de H. Zalis, Bucuresti, 1982); Tapul, roman, Bucuresti, 1921 (ed. II, Mireasa multipla (Tapul), Bucuresti, 1932; ed. III, Zeul iubirii, pref. de
T. Vianu, Bucuresti, 1945; ed. IV, ed. de E. Pavel, Timisoara, 1991); Idei si oameni, seria I, Bucuresti, 1922; Floare de mac, piesa in 3 acte, Craiova, 1923; Sburatorul, trei acte antiromantice, Iasi, 1923 (ed.
II, Zburator cu negre plete sau Visul unei nopti de mai. Comedie lucida in trei acte si un prolog, cu muzica si film, Bucuresti, 1974); Moartea unei republici rosii, roman, Bucuresti, 1924; Omul descompus, roman, Bucuresti, 1925 (ed. II, pref. de
T. Vianu, Bucuresti, 1945), Femeia cu carnea alba. Din carnetul intim al d-lui Aurel, Bucuresti, 1927; Mic tratat de estetica sau Lumea vazuta estetic, Bucuresti, 1929; Marturia unei generatii, interviuri, Bucuresti, 1929, "masti" de Marcel Iancu (ed. II, pref. de V. Rapeanu, Bucuresti, 1967; ed.
III, pref. de M. Feraru, Bucuresti, 1983); Aventurile d-lui
Ionel Lacusta-Termidor, roman, Bucuresti, 1932 (ed. II, pref. de H. Zalis, Bucuresti, 1987); (sub pseud. Clifford Moore), Al doilea amant al doamnei Chatterley, Bucuresti, 1933 (ed. II, 1991); Oameni exceptionali. Bucuresti, 1934 (ed. ingrijita si prefatata de V. Chifor, Cluj-Napoca, 1995); 1916, roman, Bucuresti, 1936 (ed. si pref. de H. Zalis, Bucuresti, 1997); Vreti sa descoperim America? Fantasticele calatorii ale lui Cristofor Columb, Bucuresti, 1936 (ed. II, Bucuresti, 1947); Orasele inecate, Bucuresti, roman SF, 1936 (ed. II Orasele scufundate, pref. de Ov. S. Crohmalniceanu, Bucuresti, 1966; ed. III, pref. de H. Zalis, Bucuresti, 1982; ed. IV, pref. de
M. Oprita, Cluj-Napoca, 1993); A fost odata un imperiu, roman, Bucuresti, 1939; intaia calatorie in jurul lumii, Bucuresti, 1939 (ed. II, Mage-lan. intaia calatorie in jurul lumii, Bucuresti, 1945); Petru cel Mare, intaiul revolutionar, constructorul Rusiei (sub pseud. N. Popov), Bucuresti, 1940; Revolte, roman. Bucuresti, 1945 (ed. II, pref. de V. Rapeanu, Bucuresti, 1967; ed. III, pref. de H. Zalis, Bucuresti, 1987); Feeria baletelor. Convorbiri asupra formelor dansului, Bucuresti, 1947; C. Dobrogeanu-Gherea. Viata si opera, Bucuresti, 1947; In valea marelui fluviu, Bucuresti, 1955; Amiralul oceanului Cristofor Columb, Bucuresti, 1957 (ed. II, Bucuresti, 1963); Patru ciudate intamplari, Bucuresti, 1957; Jurnalul lui Andrei Hudici, Bucuresti, 1958; Un calaret pierdut in stepa. Din vremea lui Petru cel Mare, Bucuresti, 1961; Murmurul cuvintelor, versuri (1913-1923), ed. de M. Aderca, pref. de
E. Barbu, Bucuresti, 1971; Razvratirea lui Prometeu, Bucuresti, 1974; Teatru, ed. si pref. deM. Aderca, Bucuresti, 1974; Contributii critice, voi. I-II, ed. si pref. de M. Feraru, Bucuresti, 1983 - 1988; Oameni si idei, ed. si pref. de M. Aderca, note de V. Chifor, Cluj-Napoca, 1983; Traduceri: H. Barbusse, Prapadul, Bucuresti, 1921; J. de Lacretelle, Sitbermann, Bucuresti, 1923; R. Rolland, Umila viata eroica. Precursorii, Bucuresti, 1924; G. Brandes, Balzac si Stendhal, Bucuresti, 1926; St. Zweig, Adoratie, Bucuresti, 1926; B. Bjornson, Mainile mamei. Bucuresti, 1926; K. Capek, R.U.R., Bucuresti, 1927; Fr. Tovb&g,
Bacalaureatul elevului Gerber, Bucuresti, 1931; JXnittel, Drum in noapte, Bucuresti, 1931; Adrienne Thomas, Caterina soldat, Bucuresti, 1923; Vicki Baum, Grand-Hotel, Bucuresti, 1933; V. Margueritte, Camaradele, Bucuresti, 1934; Vicki Baum, Tmtin, Bucuresti, 1935; S. As., Peters-burg. Bucuresti, 1935; H. Barbusse, Focul, Bucuresti, 1935; Rosamond Lehmann, Pulbere, 1935; A. Munthe, Cartea de la San Michele, Bucuresti, 1935; L. Madelin,
Danton, Bucuresti, 1938; G. F. Dauli, Roata, Bucuresti, 1945; J. Steinbeck, Nopti fara luna, Bucuresti, 1945; Vicki Baum, Antract, Bucuresti, 1946; M. Ilin, De 100.000 de ori de ce?, in colab., Bucuresti, 1947; E. E. Kisch, Doctorul Becker la portile raiului, Bucuresti, 1955.
REFERINTE CRITICE
E. Lovinescu, Critice, VII, IX; idem, Istoria, I, IV; idem. Ist. Ut. cont.; idem, Memorii, II; idem, Scrieri, II, IV, V;
Perpessicius, Repertoriu critic; 1925; idem, Mentiuni, I-V; idem, Opere, II, IV, V, VII;
P. Constantinescu, Miscarea literara, 1927; idem Opere, 1928; idem, Scrieri, MII;
G. Calinescu, Istoria; idem,
Istoria literaturii romane. Compendiu, 1945 (ed. II, revazuta, 1946; ed. III, 1968); idem, Ulysse, 1967; VI. Streinu, Pagini, II; Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura, I; idem, Lit. rom. expr.; Al. Pini, Panorama; idem Varia, I, 1972; V. Rapeanu, Interferente spirituale, 1970; H. Zalis, Aspecte si structuri neoromantice, 1971; I. Trivale, Cronici literare, 1971;
I. Negoitescu, in Steaua, nr. 3, 1974; Valentina Marin Curticeanu, Permanenta si modernitate, 1977; Al. Protopopescu, Romanul psihologic romanesc, 1978; I. Negoitescu, Alte insemnari critice, 1980;
B. Fundoianu, Imagini si carti, 1980; M. Angheles-cu, in Transilvania, nr. 8, 1983;
Z. Ornea, in Romania literara, nr. 35, 1983;
C. Cublesan, Teatrul, 1983; I. Adam, Planetariu, 1984; L. Kalustian, Simple note, IV, 1985;
A. Sasu -
Mariana Vartic, Romanul romanesc, I, H. Candroveanu, Literatura, 1988; G. Ivascu, Confruntari literare, III, 1988; T. Tihan, Apropierea, 1988; Marian Vasile, Conceptul, 1988; I. Negoitescu, Istoria literaturii romane, I, 1991;
D. Micu, Scurta istorie a literaturii romane, II, 1995; V. Chifor, Caleidoscop critic, 1996; Z. Ornea, in Romania literara, nr. 26, 1996; nr. 29, 1997; nr. 1, 1998; nr. 37, 1999; Gh.
Grigurcu, in Romania literara, nr. 30; 31, 1999.